O ființă umană a murit în acea noapte: O femeie sud-africană se confruntă cu moștenirea apartheidului

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru explorarea pătrunzătoare a iertării în contextul epocii apartheidului din Africa de Sud. Mulți cititori o consideră emoționantă, provocatoare și bine scrisă, ceea ce o face o operă literară semnificativă despre condiția umană. Cu toate acestea, unii recenzenți consideră că îi lipsește profunzimea în anumite domenii și se lasă distrasă de reflecțiile personale ale autorului.

⬤ Narațiune profund emoționantă și înduioșătoare.
⬤ Stil de scriere captivant care promovează empatia.
⬤ Explorarea atentă și pătrunzătoare a unor teme complexe, în special iertarea.
⬤ Foarte apreciată ca lectură esențială, în special în ceea ce privește experiențele umane de traumă și reconciliere.
⬤ Bine documentată și oferă un context istoric relevant pentru problemele societale actuale.

⬤ Unii cititori au considerat că unele părți ale narațiunii sunt impersonale sau prea concentrate pe sentimentele autorului.
⬤ Câțiva recenzenți au dorit mai multă profunzime în ceea ce privește subiectele-cheie, cum ar fi perspectiva lui Eugene de Kock.
⬤ Ocazional, distragerea atenției de la subiectul principal din cauza anecdotelor personale.
⬤ Un sentiment de confuzie sau lipsă de claritate cu privire la unele teme centrale.

(pe baza a 44 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Human Being Died That Night: A South African Woman Confronts the Legacy of Apartheid

Conținutul cărții:

Un studiu extrem de nuanțat și original al unui criminal în masă sancționat de stat, OFiință umană a murit în acea noapte explorează ce înseamnă să fii om - atât binele, cât și răul din noi.

Pumla Gobodo-Madikizela, un psiholog care a crescut într-un township negru din Africa de Sud, reflectă asupra interviurilor sale cu Eugene de Kock, comandantul escadrilelor morții sancționate de stat în timpul apartheidului.

Gobodo-Madikizela s-a întâlnit cu de Kock în închisoarea de maximă securitate din Pretoria, unde acesta executa o pedeapsă de 212 ani pentru crime împotriva umanității. În scene extrem de captivante, Gobodo-Madikizela transmite lupta sa cu impulsurile interne contradictorii de a-l trage la răspundere și de a ierta.

În cele din urmă, permițându-ne să fim martorii extraordinarei treziri a conștiinței lui de Kock, ea ne luminează felul în care întâlnirea a obligat-o să redefinească valoarea remușcării și limitele iertării.