Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea discută teoria bicameralității a lui Julian Jaynes, explorând implicațiile acesteia pentru psihologie și înțelegerea conștiinței. Cartea este scrisă de Dr. McVeigh, un cercetător care a studiat cu Jaynes, și combină anecdotele personale cu cercetarea științifică. Unii cititori o consideră o introducere fascinantă și accesibilă, în timp ce alții critică argumentele sale referitoare la dovezile antice ca fiind neconvingătoare.
Avantaje:Cartea este bine scrisă, captivantă și accesibilă, împletind exemple personale cu teorii complexe. Ea servește drept o introducere convingătoare la teoriile lui Jaynes și este aplicabilă în diverse domenii precum psihologia, neuroștiințele și filosofia. Este recomandată celor interesați de conștiință și de o bună scriere.
Dezavantaje:Criticii susțin că interpretările lui McVeigh ale textelor antice, în special în ceea ce privește halucinațiile în cultura sumeriană, sunt greșite și neconvingătoare. Unii cititori consideră că argumentele întind plauzibilitatea și sunt lipsite de dovezi solide.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The 'other' Psychology of Julian Jaynes: Ancient Languages, Sacred Visions, and Forgotten Mentalities
Conținutul cărții:
În teoria sa provocatoare, dar aclamată de critică, cu privire la originea mentalității introspectabile, Julian Jaynes a susținut că, până la sfârșitul mileniului al doilea, oamenii posedau o psihologie diferită: un aranjament neurocultural „bicameral” (cu două camere) în care un „zeu” autoritar ghida, admonesta și ordona un „muritor” ascultător prin intermediul vocilor, viziunilor și vizitelor. Din cazanul colapsului și haosului civilizațional a apărut o conștiință autoreflexivă adaptivă, mai potrivită pentru presiunile unor sisteme sociopolitice mai mari și mai complexe.
Deși adesea descrisă ca fiind îndrăzneț iconoclastă și cu mult înaintea timpului său, gândirea lui Jaynes rezonează de fapt cu o „a doua” sau „altă” tradiție psihologică care explorează evoluția cultural-istorică a psihicului. Brian J. McVeigh, un student al lui Jaynes, scoate în evidență unghiurile moarte ale psihologiei tradiționale, oferind sprijin empiric pentru ideile lui Jaynes privind schimbările socio-istorice în cogniție. El susține că, între 3500 și 1000 î.Hr., înregistrările arheologice și istorice relevă trăsături de super-religiozitate halucinantă în fiecare civilizație cunoscută. Pe măsură ce presiunile sociale au erodat autoritatea bicamerală centrată pe zeu, o psihologie îmbunătățită a conștiinței de sine interiorizate a apărut în timpul prăbușirii de la sfârșitul epocii bronzului. O componentă explicativă cheie a teoriei lui Jaynes a fost modul în care metaforele au construit un peisaj mental populat cu „eu” și „mine”, care a înlocuit o viziune asupra lumii în declin, dominată de zei, strămoși și spirite. McVeigh demonstrează statistic modul în care schimbările linguo-conceptuale au reflectat evoluțiile psihoistorice; deoarece entitățile supranaturale funcționau în locul eului nostru interior, vocabularul termenilor psihologici era extrem de limitat în limbile vechi.
McVeigh demonstrează, de asemenea, ubicuitatea surprinzătoare a „auzirii vocilor” în timpurile moderne, susținând că halucinațiile sunt vestigii bicamerale și că imaginile mentale - o experiență controlabilă, semi-halucinatorie - sunt succesoarea halucinațiilor divine care au menținut odată societățile unite.
Această lucrare provocatoare va fi pe placul tuturor celor interesați de puterea de transformare a metaforelor, de dezvoltarea lexiconului mental și de rolul adaptiv al halucinațiilor.
