Cei care pleacă și cei care rămân

Recenzii ale cititorilor

Romanele napolitane ale Elenei Ferrante sunt foarte apreciate pentru explorarea profundă a prieteniei feminine, a identității și a contextului socio-politic din Napoli la mijlocul secolului al XX-lea. Cititorii apreciază profunzimea emoțională și caracterizările nuanțate ale lui Ferrante, deși unii consideră că narațiunea este uneori meandrică și că alegerile personajelor sunt derutante. Seria este văzută ca o portretizare semnificativă a vieții și luptelor femeilor, plină atât de frumusețe, cât și de realitate dură.

⬤ Povestiri strălucitoare și voce feminină autentică.
⬤ Conexiuni emoționale profunde și personaje relatabile.
⬤ Descrierea bogată a orașului Napoli din secolul XX și a contextului său cultural.
⬤ Explorarea captivantă a temelor socio-politice, în special în ceea ce privește rolul femeilor și relațiile de prietenie.
⬤ Experiență de lectură captivantă și captivantă care rezonează la nivel personal.

⬤ Ritmul poate fi lent, cu elemente repetitive care pot diminua plăcerea unor cititori.
⬤ Unele personaje, în special protagonista Elena, sunt descrise ca fiind antipatice sau egoiste.
⬤ Dezvoltarea intrigii se poate baza pe coincidențe, ducând la frustrări ocazionale.
⬤ Seria nu este o trilogie completă, ceea ce poate fi o sursă de dezamăgire pentru cititorii care caută o rezolvare.

(pe baza a 1302 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Those Who Leave and Those Who Stay

Conținutul cărții:

Incredibila poveste continuă în cartea a treia a romanelor napolitane, aclamate de critică.

De la publicarea romanului Prietena mea strălucitoare, primul dintre romanele napolitane, faima Elenei Ferrante ca unul dintre cei mai convingători, perspicace și eleganți autori contemporani a crescut enorm. Ea a câștigat admiratori printre autori - Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud, pentru a numi doar câțiva - și critici - James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson, de exemplu. Dar cel mai răsunător succes l-a avut, fără îndoială, la cititori, care au descoperit în Ferrante o scriitoare care vorbește cu mare putere și frumusețe despre misterele apartenenței, relațiile umane, iubirea, familia și prietenia.

În acest al treilea roman napolitan, Elena și Lila, cele două fete pe care cititorii le-au întâlnit pentru prima dată în Prietena mea genială, au devenit femei. Lila s-a căsătorit la șaisprezece ani și are un fiu mic; și-a părăsit soțul și confortul adus de căsnicie, iar acum lucrează ca muncitoare obișnuită. Elena a părăsit cartierul, și-a obținut diploma universitară și a publicat un roman de succes, toate acestea deschizându-i ușile unei lumi de interlocutori erudiți și saloane bogat mobilate. Ambele femei au încercat sunt împing împotriva zidurilor unei închisori care le-ar fi văzut trăind o viață de mizerie, ignoranță și supunere. Ele plutesc pe marea de oportunități care s-a deschis în anii șaptezeci. Cu toate acestea, ele sunt încă foarte legate una de cealaltă printr-o legătură puternică, de nezdruncinat.