Celălalt argument al lui Anselm

Recenzii ale cititorilor

Cartea, destinată inițial explorării lui Spinoza, a evoluat într-o examinare pătrunzătoare a gândirii lui Anselm, în special a argumentelor sale ontologice. Criticii îi laudă profunzimea și abordarea analitică, considerând-o satisfăcătoare și provocatoare.

Cartea este profund pătrunzătoare, oferă o perspectivă nouă asupra scrierilor lui Anselm și este bine documentată. Ea demontează în mod eficient miturile populare despre argumentul ontologic. Cititorii o găsesc atrăgătoare și suficient de puternică pentru a o revedea de mai multe ori.

Cartea poate fi o provocare pentru cei care nu sunt deja familiarizați cu Anselm sau Spinoza și se remarcă faptul că autorul nu a trăit pentru a-și finaliza lucrarea despre Spinoza.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Anselm's Other Argument

Conținutul cărții:

Anselm din Canterbury (1033-1109 d.Hr.), în lucrarea sa Proslogion, a inițiat "argumentul ontologic" pentru existența lui Dumnezeu, susținând în mod celebru că "ceva mai presus de care nimic mai mare nu poate fi conceput", pe care îl identifică cu Dumnezeu, trebuie să existe cu adevărat, pentru că altfel ceva mai mare ar putea fi într-adevăr conceput. Unii comentatori au susținut că, deși Anselm nu ar fi fost conștient de acest fapt, Proslogionul, precum și Răspunsul său la Gaunilo conțin pasaje care constituie o a doua dovadă independentă: un "argument ontologic modal" care se referă la presupusa necesitate logică a existenței lui Dumnezeu.

Alți comentatori nu sunt de acord, replicând că presupusul al doilea argument nu este de sine stătător, ci presupune concluzia primului. Anselm's Other Argument mizează pe o afirmație originală în această dezbatere și o duce mai departe. A.

D. Smith susține că există un al doilea argument a priori în Anselm (în special în Răspundere), dar acesta nu este argumentul modal pe care cercetătorii din trecut l-au identificat.

Acest al doilea argument apare într-o serie de forme, deși întotdeauna se bazează pe anumite probleme metafizice profunde, interconectate. De fapt, această formă de argument se află la baza mai multor pasaje care au fost interpretate greșit ca fiind afirmații ale argumentului modal.

Într-o carte care combină cercetarea istorică cu analiza filosofică riguroasă, Smith discută acest argument în detaliu, apărând în cele din urmă o modificare a acestuia care este implicită în Anselm. Acest "alt argument" seamănă izbitor cu unul pe care Duns Scotus îl va folosi mai târziu.