Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o examinare aprofundată a impactului colonialismului asupra societăților și guvernelor africane, oferind o perspectivă asupra unor aspecte precum guvernarea indirectă și conceptul de „despotism descentralizat”. Deși oferă informații și surse educaționale valoroase, cartea se străduiește să unifice în mod eficient explicația sa pentru complexitatea experiențelor diverse ale continentului.
Avantaje:Cartea este bine documentată, lămuritoare și oferă o perspectivă fantastică asupra evoluției violenței, a funcționării guvernării indirecte și a clientelismului în politica africană. Cartea conține o colecție cuprinzătoare de surse pentru explorări ulterioare și se remarcă prin valoarea sa educativă.
Dezavantaje:Stilul de scriere este dens și uneori opac; volumul este prea lung pentru mesajul pe care încearcă să îl transmită. Acesta încearcă să generalizeze experiența Africii, concentrându-se în același timp în principal asupra Africii de Sud, ceea ce duce la deficiențe în abordarea diferențelor regionale. Introducerea și concluzia sunt criticabile, iar volumul nu oferă soluții specifice pentru problemele pe care le ridică.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Citizen and Subject: Contemporary Africa and the Legacy of Late Colonialism
Conținutul cărții:
Analizând obstacolele din calea democratizării în Africa de după independență, Mahmood Mamdani oferă o descriere îndrăzneață și pătrunzătoare a moștenirii colonialismului - o putere bifurcată care a mediat dominația rasială prin intermediul autorităților locale organizate tribal, reproducând identitatea rasială în cetățeni și identitatea etnică în subiecți. Mulți scriitori au înțeles dominația colonială ca fiind fie "directă" (franceză), fie "indirectă" (britanică), cu o a treia variantă - apartheid - ca fiind excepțională.
Această terminologie benignă, arată Mamdani, maschează faptul că acestea erau de fapt variante ale unui despotism. În timp ce guvernarea directă a negat drepturile supușilor pe motive rasiale, guvernarea indirectă le-a încorporat într-un mod de guvernare "cutumiar", autoritățile indigene numite de stat definind cutuma. Prin exploatarea posibilităților autoritare din cultură și prin conferirea unei tendințe autoritare culturii, guvernarea indirectă (despotism descentralizat) a stabilit ritmul pentru Africa; francezii au urmat exemplul trecând de la administrarea directă la cea indirectă, în timp ce apartheidul a apărut relativ mai târziu.
Apartheidul, arată Mamdani, a fost de fapt forma generică a statului colonial în Africa. Prin intermediul studiilor de caz ale mișcărilor de rezistență rurale (Uganda) și urbane (Africa de Sud), aflăm cum aceste caracteristici instituționale fragmentează rezistența și cum statele tind să contracareze reforma într-un sector cu represiunea în celălalt.
Rezultatul este o reevaluare inovatoare a regimului colonial în Africa și a consecințelor sale durabile. Reformarea unei puteri care impune în mod instituțional tensiuni între oraș și țară, precum și între etnii, este principala provocare pentru oricine este interesat de reforma democratică în Africa.
