Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile subliniază faptul că cartea lui Mahmood Mamdani este o analiză profundă și cuprinzătoare a identităților politice, a colonialismului și a consecințelor nedreptăților istorice, subliniind necesitatea de a istorisi identitatea mai degrabă decât de a o mitologiza. Mulți recenzenți apreciază claritatea scrierii lui Mamdani și profunzimea cercetării prezentate în carte, împreună cu relevanța acesteia pentru problemele geopolitice contemporane. Cu toate acestea, există o plângere minoră cu privire la starea unui exemplar achiziționat.
Avantaje:⬤ Analiza cuprinzătoare și pătrunzătoare a identităților politice și a colonialismului.
⬤ Stil de scriere clar și captivant.
⬤ Studii de caz relevante, inclusiv indienii americani, Holocaustul, apartheidul din Africa de Sud și problemele geopolitice actuale.
⬤ Încurajează cititorii să înțeleagă contextul istoric al identității și implicațiile pentru națiunile moderne.
⬤ Lăudat pentru profunzimea studiilor sale și pentru apelul la metode alternative de abordare a nedreptăților istorice.
Dezavantaje:Un recenzent a raportat că a primit o carte în stare proastă, cu pagini rupte și pete.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Neither Settler Nor Native: The Making and Unmaking of Permanent Minorities
Conținutul cărții:
Argumentul radical conform căruia statul-națiune s-a născut din colonialism, această carte ne îndeamnă să regândim violența politică și să reimaginăm comunitatea politică dincolo de majorități și minorități.
În această genealogie a modernității politice, Mahmood Mamdani susține că statul-națiune și statul colonial s-au creat reciproc. Caz după caz, în întreaga lume - de la Lumea Nouă la Africa de Sud, de la Israel la Germania și Sudan - statul colonial și statul-națiune au fost construite reciproc prin politizarea unei majorități religioase sau etnice în detrimentul unei minorități la fel de fabricate.
Modelul a apărut în America de Nord, unde genocidul și internarea în rezervații au creat atât o subclasă autohtonă permanentă, cât și spațiile fizice și ideologice în care identitățile noilor imigranți s-au cristalizat ca o națiune de coloniști. În Europa, acest model a fost folosit de naziști pentru a aborda problema evreiască și, după căderea celui de-al Treilea Reich, de aliați pentru a redesena granițele statelor naționale din Europa de Est, curățându-le de minoritățile lor. După Nuremberg, modelul a fost utilizat pentru a păstra ideea evreilor ca națiune separată. Prin stabilirea Israelului prin minorizarea arabilor palestinieni, coloniștii sioniști au urmat exemplul nord-american. Rezultatul a fost un alt ciclu de violență.
Nici coloniștii, nici nativii nu oferă o viziune pentru oprirea acestui proces istoric. Mamdani respinge soluția „penală” încercată la Nuremberg, care a tras la răspundere autorii individuali fără a pune la îndoială nazismul ca proiect politic și, prin urmare, violența statului-națiune în sine. În schimb, violența politică necesită soluții politice: nu justiție penală pentru făptași, ci o regândire a comunității politice pentru toți supraviețuitorii - victime, făptași, spectatori, beneficiari - pe baza reședinței comune și a angajamentului de a construi un viitor comun fără identitățile politice permanente ale coloniștilor și autohtonilor. Mamdani arată lupta anti-apartheid din Africa de Sud ca un proiect neterminat, care urmărește un stat fără națiune.
