Cheia de la Lisabona: A treia invazie franceză din Portugalia, 1810-11

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Kenton White „The Key to Lisbon” oferă un studiu analitic al motivelor pentru care Wellington a reușit și Massena a eșuat în timpul celei de-a treia invazii franceze din Portugalia în 1810-11, utilizând o varietate de surse primare pentru a oferi noi perspective. Deși cartea este considerată instructivă și acoperă perspective strategice esențiale, ea suferă de unele repetiții și de un ritm inegal.

⬤ Oferă noi perspective asupra campaniei pe baza mai multor surse primare.
⬤ Oferă o analiză aprofundată a strategiilor și deciziilor ambilor comandanți.
⬤ Subliniază importanța informațiilor, a logisticii și a influențelor politice.
⬤ Conchide cu analize convingătoare și lecții aplicabile strategiei militare moderne.

⬤ Primele capitole seamănă cu o disertație academică, putând îndepărta unii cititori.
⬤ Ritmul devine dezechilibrat, ultima parte a campaniei fiind acoperită rapid.
⬤ Există o repetiție notabilă în discuțiile despre informații, hărți, logistică și comunicații.
⬤ Hărțile sunt adecvate, dar lipsesc detaliile privind dispunerea forțelor care ar putea îmbunătăți înțelegerea.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Key to Lisbon: The Third French Invasion of Portugal, 1810-11

Conținutul cărții:

Acest studiu detaliază pregătirea, planificarea și executarea invaziei Portugaliei în 1810 de către Arme de Portugal franceze sub conducerea mareșalului Massena, precum și măsurile defensive luate de britanici și aliații lor portughezi și spanioli. De asemenea, acoperă practica tuturor armatelor implicate în timpul acestei campanii, lucrând din surse originale.

Aceste surse oferă o interpretare diferită a unor aspecte-cheie ale campaniei față de cele general acceptate. Lucrarea se concentrează pe planificarea strategică, operațională și tactică întreprinsă de ambele părți în pregătirea invaziei, precum și pe desfășurarea efectivă a campaniei. O narațiune a bătăliilor și a asediilor, cu o analiză la nivel tactic, scoate în evidență, de asemenea, diferențele de planificare și de colectare a informațiilor.

Această campanie specială este importantă deoarece a atras puțină atenție din partea istoricilor și a fost crucială ca punct de cotitură în Războiul Peninsular. Aceasta a fost ultima dată când Portugalia a fost invadată de francezi în timpul războiului peninsular, iar modul în care aliații au gestionat campania a contrastat puternic cu cel al francezilor.

Succesul acesteia i-a oferit, de asemenea, lui Wellington siguranță politică împotriva „croakerilor” din Anglia. Cercetarea demonstrează dificultățile întâmpinate de ambele armate în punerea în aplicare a planurilor lor în timpul campaniei și evidențiază diferențele majore în abordarea adoptată de fiecare comandant.