Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.
Commentary on the Twelve Prophets, Volume 2
Contribuțiile lui Chiril al Alexandriei la teologie nu se limitează la rolul său proeminent în conflictul hristologic din secolul al V-lea, ci sunt, de asemenea, vitale pentru dezvoltarea exegezei biblice.
Pornind de la ideile contemporanilor mai în vârstă, Chiril examinează în profunzime contextele istorice ale textelor profetice, folosindu-și cunoștințele despre evenimente și locații geografice în interpretările sale. Oricât de imperfecte ar fi cunoștințele sale, abordarea sa este demnă de admirație, deoarece combină analiza istorică cu perspectivele morale și spirituale, obținând un echilibru care nu poate fi etichetat drept "alexandrin" sau "antiohian".
Acest echilibru este asigurat de marea diversitate dintre sursele lui Chiril, și anume Didim cel Orb, Ieronim și Teodor de Mopsuestia. La rândul său, Chiril a exercitat o influență directă asupra lui Teodoret de Cyrus, stabilind astfel o legătură în succesiunea evoluțiilor exegetice patristice. Pentru Chiril, ca și pentru Părinți în general, unitatea internă a Bibliei garantează că textele sale pot fi aplicate la interpretarea altor texte din cadrul canonului scripturistic.
Un punct central al interpretării lui Chiril este relația dintre Dumnezeu și poporul său, așa cum se desfășoară ea în cursul istoriei, dezvăluind un Dumnezeu suveran care, deși nu tolerează infidelitatea, perseverează cu răbdare în corectarea celor rătăciți. Această relație stă la baza unui motiv care unifică Vechiul și Noul Testament, profeții servind drept precursori ai Mântuitorului; astfel, proclamațiile lor, deși vizează adesea evenimentele din vremea lor, vorbesc credincioșilor din toate timpurile.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)