Compoziția muzicală în secolul XXI: Un ghid practic pentru noua practică comună

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă istorică pătrunzătoare asupra evoluției muzicii orchestrale din secolul al XIX-lea până în 2000, ceea ce o face valoroasă pentru tinerii compozitori. Cu toate acestea, este deficitară pentru cititorii care caută îndrumări practice și perspective contemporane.

⬤ Oferă o explorare amănunțită a tranziției în muzica orchestrală
⬤ scrisă de un compozitor apreciat
⬤ servește drept piesă de însoțire pentru tinerii compozitori
⬤ oferă context istoric și perspective asupra evoluțiilor de la sfârșitul secolului XX.

⬤ Lipsește de sfaturi practice și strategii pentru compozitorii moderni
⬤ se concentrează mai mult pe contextul istoric decât pe peisajul componistic actual
⬤ se poate citi mai mult ca o carte de memorii personale
⬤ nu abordează în mod adecvat situația actuală în compoziția muzicală.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Music Composition in the 21st Century: A Practical Guide for the New Common Practice

Conținutul cărții:

Muzica contemporană este extrem de diversă din punct de vedere al stilurilor, mediilor, tradițiilor și tehnicilor.

Cum au evoluat tendințele în muzică în ultimele decenii? Compoziția muzicală în secolul XXI este un ghid pentru compozitori și studenți care îi ajută să navigheze în complexitatea adesea descurajantă și în abundența de resurse și influențe cu care se confruntă în timp ce lucrează pentru a obține o expresie personală. De la pop la muzică clasică, cartea vorbește despre modalitățile creative prin care noii compozitori amestecă și sintetizează muzica, creând o muzică care există de-a lungul unui spectru mai mult continuu, mai degrabă decât într-o serie de practici silozate.

Cartea acordă o atenție deosebită unei serii de aspecte critice care au apărut în ultimii ani, inclusiv armonia, influența minimalismului, impactul tehnologiei, strategiile de "deschidere", arta sonoră, colaborarea și improvizația. Robert Carl identifică o practică comună emergentă care le permite creatorilor să ia decizii estetice și tehnice mai bine informate și, de asemenea, favorizează o abordare inerent pozitivă a noilor metode.