Conacul

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Conacul” este o parabolă scurtă, dar puternică, despre altruism, slujire și adevăratul creștinism, în jurul temei Crăciunului. Cartea îi încurajează pe cititori să reflecteze asupra alegerilor lor de viață și să acorde prioritate dăruirii față de căutările materiale. În timp ce multe recenzii laudă mesajul său înălțător și natura sa care îndeamnă la reflecție, unele subliniază problemele legate de limbajul învechit și de editare.

⬤ Mesaj înălțător despre altruism și adevăratul spirit al dăruirii
⬤ încurajează reflecția asupra alegerilor de viață
⬤ comparabil cu „A Christmas Carol”
⬤ scurt și accesibil
⬤ bine primit ca o tradiție de sărbători
⬤ frumos și semnificativ pentru cititorii de toate vârstele.

⬤ Stilul de limbaj învechit poate îngreuna lectura
⬤ mai multe rapoarte despre probleme de editare și formatare în anumite ediții
⬤ unii consideră că povestea începe greu.

(pe baza a 236 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mansion

Conținutul cărții:

Conacul Weightman avea un aer de opulență calmă și rezervată, care nu vorbea de bani risipiți, ci de bogăție aplicată cu prudență. Situat pe un colț al bulevardului care nu mai era la modă ca reședință, acesta privea valul crescând al afacerilor cu o expresie de mulțumire și jumătate de dispreț.

Casa nu era frumoasă. Nu era nimic în fațada sa dreaptă din piatră de culoarea ciocolatei, în cornișele sale grele, în ferestrele sale largi din sticlă, în ușile sale din mahon sculptate și îmbrăcate în bronz din vârful scărilor largi, care să încânte ochiul sau să fascineze imaginația. Dar era eminamente respectabil și, în felul său, impunător. Părea să spună că magazinele strălucitoare ale bijutierilor, modistelor, cofetarilor, florarilor, vânzătorilor de tablouri, blănarilor, producătorilor de antichități rare și scumpe, comercianților cu amănuntul în luxul vieții, erau sub atenția unei case care își avea temeliile în înalta finanță și era construită, la propriu și la figurat, la umbra Bisericii Sfântul Petroniu.

În același timp, era ceva mulțumitor și felicitant în felul în care conacul se menținea în mijlocul cartierului în schimbare. Aproape că părea să se ridice puțin, printre clădirile înalte din apropiere, ca și cum ar fi simțit valoarea în creștere a terenului pe care se afla.

John Weightman semăna cu casa în care se construise cu treizeci de ani în urmă și în care erau încrustate idealurile și ambițiile sale. Era un om care se făcuse singur. Dar, pentru a se face pe sine, alesese un model foarte apreciat și lucrase conform regulilor aprobate. Nu era nimic neregulat, îndoielnic, flamboaiant la el. Era solid, corect și de succes pe bună dreptate.

- Preluat din "The Mansion" scris de Henry Van Dyke.