Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Ervand Abrahamian oferă o explorare aprofundată a detenției politice și a mărturisirilor forțate în Iranul modern, stabilind paralele istorice cu procesele spectacol sovietice. Cartea își propune să evidențieze semnificația acestor probleme și implicațiile sociale mai largi, însă îi lipsește profunzimea în unele domenii.
Avantaje:Cartea este informativă și dezvăluie importante perspective istorice și politice. Ea detaliază istoria deținuților politici și a condițiilor din închisori și oferă informații fascinante despre peisajul politic din anii 1920 până la execuțiile din 1988. Stilul didactic de scriere permite o bună înțelegere, ceea ce o face o lectură recomandată pentru cei interesați de Iran.
Dezavantaje:Cartea nu se concentrează pe implicațiile sociale ale retractărilor publice și nu acoperă suficient tendința actuală de retractări și condițiile de detenție din Iranul modern. În plus, există o dorință pentru mai multe relatări personale și interviuri pentru a spori înțelegerea gravității situației.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Tortured Confessions: Prisons and Public Recantations in Modern Iran
Conținutul cărții:
Rolul torturii în politica iraniană recentă este subiectul cărții importante și tulburătoare a lui Ervand Abrahamian. Deși Iranul a interzis în mod oficial tortura la începutul secolului al XX-lea, Abrahamian documentează utilizarea acesteia în timpul șahilor și utilizarea pe scară largă a torturii și mărturisirii publice în timpul guvernelor republicane islamice. Studiul său se bazează pe un volum mare de materiale, inclusiv rapoarte ale Amnesty International, literatură din închisori și relatări ale victimelor, care, împreună, conferă cărții o actualitate înfricoșătoare.
Potrivit organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului, în ultimii ani, Iranul a fost în fruntea țărilor care au recurs sistematic la tortura fizică, în special în cazul deținuților politici. Scopul guvernului este acela de a asigura disciplina socială? Să obțină informații? Niciuna nu pare probabilă, deoarece tortura este ținută secretă, iar victimele sunt brutalizate până când se obține altceva decât informații: o mărturisire publică și o retractare ideologică. Pentru victimă, a cărei onoare, reputație și respect de sine sunt distruse, actul este o formă de sinucidere.
În Iran, "mărturisirea voluntară" a unui subiect ajunge la o audiență uriașă prin intermediul televiziunii. Accesibilitatea televiziunii și utilizarea casetelor video au făcut din astfel de mărturisiri un instrument principal de propagandă, spune Abrahamian, și deoarece tortura este ascunsă publicului, mărturisirea victimei pare a fi motivată de sine, sporindu-i valoarea pentru autorități.
Abrahamian compară retractările publice din Iran cu campaniile din China maoistă, Rusia stalinistă și inchizițiile religioase din Europa modernă timpurie, citând asemănarea stranie în format, limbaj și imagini. Concepute pentru a câștiga inimile și mințile maselor, astfel de mărturisiri publice - acum îmbunătățite prin tehnologie - continuă să fie un mijloc de legitimare a celor aflați la putere și de demonizare a "inamicului".
