Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „German Romantic Millenarians: The Romantic Experience in Bavaria” de Paul Gottfried explorează ideile și figurile gândirii conservatoare, romantice și utopice din Bavaria începutului de secol XIX, în special în contextul renașterii catolice. Cartea analizează interacțiunile dintre milenarism, romantism și reacția împotriva modernității și raționalismului iluminist, evidențiind diverse persoane influente și contribuțiile lor la gândirea romantică și conservatoare.
Avantaje:Cartea oferă o explorare profundă a unui subiect istoric neglijat, dezvăluind complexitatea gândirii romantice conservatoare. Cartea include figuri și idei istorice semnificative, ceea ce o face o sursă bogată pentru înțelegerea interacțiunii dintre catolicism, romantism și milenarism. Autorul reușește să facă legătura între diferite mișcări filosofice și religioase și subliniază relevanța acestor idei în contextul civilizației moderne.
Dezavantaje:Unii cititori pot găsi conținutul prea dens sau academic, ceea ce poate limita accesibilitatea acestuia. În plus, este posibil ca autorul să nu abordeze sau să contracareze pe deplin criticile privind asocierea acestor romantici conservatori cu mișcări istorice negative, cum ar fi cel de-al Treilea Reich, ceea ce ar putea duce la neînțelegeri cu privire la adevăratele lor poziții ideologice.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Conservative Millenarians: The Romantic Experience in Bavaria
Conținutul cărții:
Milenari conservatori: Experiența romantică în Bavaria de Paul Gottfried este o descriere a diferitelor persoane din Bavaria de la începutul secolului al XIX-lea a căror gândire poate fi descrisă ca fiind conservatoare, romantică și utopică. Aceste persoane făceau adesea parte dintr-o renaștere a catolicismului și își exprimau admirația pentru Evul Mediu și misticismul creștin. Erau utopici, dar și reacționari, încercând să restaureze un trecut pierdut din care se credea că epoca modernă a căzut. Ei pot fi descriși drept contrarevoluționari, opunându-se Revoluției Franceze, definită de tradiționalistul și reacționarul catolic Joseph de Maistre drept „nu o revoluție contrară, ci contrariul revoluției”. Gottfried își începe cartea discutând despre renașterea catolică, creșterea milenarismului și a romantismului.
Printre figurile principale implicate în renașterea romantică catolică se numără Novalis (pseudonimul lui Friedrich von Hardenberg, poet, om de știință și filosof), Adam Muller (protestant convertit la catolicism și teoretician economic romantic care susținea un stat corporativist, bazat pe societatea medievală), Friedrich Schlegel (exponent al romantismului, inițial un individualist radical și un admirator al vechilor greci, indieni și alți păgâni, care s-a convertit la catolicism), Joseph von Gorres (susținător timpuriu al revoluției, care s-a dezamăgit și a devenit un apărător al catolicismului) și Franz von Baader (filosof romantic și social, un catolic care a fost influențat de misticism, în special de gândirea apostatului luteran Jakob Boehme). Deși acești revoluționari catolici împărtășeau idealuri politice cu gânditori precum Burke (părintele conservatorismului și adversar al revoluției), Joseph de Maistre (catolic tradiționalist reacționar) și de Toqueville (scriitor catolic despre „ancien regime” și adversar al democrației), ei au fost, de asemenea, puternic influențați de misticism și idealismul german, inclusiv de mistici precum Jakob Boehme, Jung-Stilling, Saint-Martin și pietiști. În continuare, Gottfried își îndreaptă atenția către epoca lui Montgelas, în care au fost promulgate diverse legi care au dus la opresiune pentru biserică și cler.
Aici, Gottfried remarcă influența diferiților raționaliști, inclusiv a Illuminati bavarezi ai lui Adam Weishaupt și a rozicrucienilor, care au complotat împotriva tronului și altarului. Weishaupt, profesor de drept canonic, a creat Illuminati, modelându-și societatea după iezuiți, în 1776, conspirând activ la uciderea regelui și aderând la credințele raționaliste. Weishaupt, împreună cu Adolf von Knigge (un coleg Illuminatus), s-a opus în mod activ altor doctrine mistice, precum cele ale Swedenborgians și ale Rosicrucians. Rosicrucienii erau o altă societate inițiatică, a cărei prezență a fost dezvăluită în diversele manifeste apărute la acea vreme. Crezându-se că au fost fondate de Christian Rosenkreuz, rozicrucienii erau o societate invizibilă de oameni de știință și filosofi de elită care urmau să creeze o utopie. Se crede că principalul manifest rosicrucian care a apărut a fost redactat de ministrul luteran Johann Valentin Andreae, care s-a opus în mod activ papalității și reacției catolice. Karl von Eckarthausen și Gotthilf Heinrich von Schubert, a căror carte _The Symbolism of Dreams_ avea să joace un rol important în mișcarea romantică, au fost alte persoane influențate activ de misticismul rozicrucian, alături de scrierile lui Paracelsus. Într-adevăr, mulți romantici au fost influențați în special de rozicrucianism, precum și de Martinism (mistica lui Saint-Martin) și de Cabala evreiască, deși au negat adesea această influență.
Gândirea lui Schelling, care, deși protestant, era foarte admirat de catolici, a jucat, de asemenea, un rol important în dezvoltarea mișcării romantice. De-a lungul acestei discuții, Gottfried demonstrează diferitele conflicte care au apărut în special între catolici și protestanți, precum și conflictele care i-au implicat pe evrei. O altă componentă importantă a mișcării romantice a fost cea a „Aw
