Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este foarte apreciată pentru abordarea sa inovatoare a psihoterapiei, în special dintr-o perspectivă postmodernă. Recenzenții o laudă pe autoare, Harlene Anderson, pentru contribuțiile sale creative și perspicace la domeniu. Cartea este considerată o lectură esențială pentru psihoterapeuți și pentru cei implicați în practici terapeutice, oferind perspective valoroase asupra colaborării și interacțiunilor etice. Cu toate acestea, unii cititori au considerat-o o provocare și nu ușor de înțeles, cu critici privind formatul și conținutul său.
Avantaje:⬤ Perspective creative și inovatoare asupra psihoterapiei
⬤ lectură esențială pentru profesioniști
⬤ încurajează colaborarea etică și curiozitatea
⬤ oferă un context istoric valoros asupra terapiei
⬤ valoare bună pentru achiziție.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat-o dificil de citit și de înțeles
⬤ critici privind formatul și narcisismul perceput
⬤ nu toți au considerat-o utilă ca manual
⬤ unii au considerat materialul o provocare.
(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Conversation, Language, and Possibilities: A Postmodern Approach to Therapy
Conținutul cărții:
Cum poate un terapeut să creeze acel tip de relație și conversație cu un client care să le permită amândurora să își acceseze creativitatea și să dezvolte posibilități acolo unde înainte nu părea să existe? Pentru a răspunde la această întrebare importantă, Harlene Anderson ne invită într-o călătorie provocatoare și inspirată, cu un amestec iluminator de teorie postmodernă și narațiuni clinice. Întâlnim mai întâi o mamă suedeză, ale cărei experiențe în terapie sunt pline de frustrare.
Restul cărții este un răspuns la apelul acestei mame, arătând cum terapeuții și clienții pot deveni parteneri de conversație într-un proces puternic de transformare și schimbare. Bazându-se pe experiențele sale ca practician și profesor, precum și pe experiențele de terapie ale clienților săi, Harlene Anderson se alătură gânditorilor sociali care contestă cultura familiară a psihoterapiei, inclusiv fundamentele pe care s-au bazat teoria, practica, cercetarea și educația terapeutului. Anderson contestă direct dihotomia expert-nonexpert și structurile ierarhice care decurg din aceasta.
Ea afirmă că premisele și practicile convenționale și-au pierdut relevanța într-o lume a transformărilor sociale rapide și solicită, în schimb, o filosofie a terapiei și un mod de a fi în relațiile cu clienții care invită la colaborare. Conversația, limbajul și posibilitățile creează legături surprinzătoare între teoria postmodernă și practica clinică colaborativă.
În acest cadru, sistemele umane sunt privite ca sisteme de limbaj și comunicare. Vocea clienților este privilegiată.
Iar limbajul este generativ în modelarea - și remodelarea - vieții și relațiilor umane, creând potențiale de schimbare pozitivă la fel de infinite în varietate și expresie ca și indivizii care le realizează.
