Copacul fantomă

Recenzii ale cititorilor

The Ghost Tree de Christina Henry a primit un amestec de laude entuziaste pentru povestea sa captivantă și înfiorătoare, alături de critici privind dezvoltarea personajelor și previzibilitatea. Narațiunea prezintă perspective multiple și o intrigă captivantă care implică un blestem asupra unui orășel, împletit cu teme de durere și maturizare. Cititorii apreciază tensiunea și atmosfera, deși unii consideră personajele lipsite de profunzime și finalul anticlimactic.

⬤ Narațiune captivantă și convingătoare care îi ține pe cititori în priză.
⬤ Diverse puncte de vedere care adaugă profunzime poveștii.
⬤ Atmosferă înfiorătoare perfect potrivită pentru pasionații de groază.
⬤ Teme puternice de magie, mister și maturizare.
⬤ Stilul de scriere al Christinei Henry este apreciat pentru finețea și capacitatea sa de a crea tensiune.

⬤ Unele personaje sunt percepute ca fiind plate și subdezvoltate.
⬤ Povestea poate părea previzibilă și derivată din alte lucrări de gen.
⬤ Unii cititori au considerat finalul precipitat sau anticlimactic.
⬤ Câteva puncte de vedere minore au distras atenția de la intriga principală.
⬤ Probleme ocazionale cu ritmul și fluxul narativ.

(pe baza a 86 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Ghost Tree

Conținutul cărții:

Când oamenii dispar în adormitul oraș Smith's Hollow, singurul indiciu despre soarta lor apare atunci când o adolescentă începe să aibă viziuni terifiante, într-un roman horror înfricoșător al autoarei Christina Henry, bestseller național.

Când cadavrele a două fete sunt găsite sfâșiate în orașul Smiths Hollow, Lauren este surprinsă, dar se așteaptă și ca poliția să nu găsească criminalul. La urma urmei, cu un an înainte, trupul tatălui ei a fost găsit fără inimă, iar de atunci toată lumea a trecut peste. Chiar și prietena ei cea mai bună, Miranda, a devenit mai interesată de băieți decât de petrecerea timpului la vechiul copac fantomă, așa cum obișnuiau să facă când erau copii.

Așa că atunci când Lauren are viziunea unui monstru care târăște rămășițele fetelor prin pădure, ea știe că nu poate să nu facă nimic. Nu ca restul orașului ei. Dar, pe măsură ce se apropie de răspunsuri, își dă seama că fundația orașului ei aparent normal ar putea fi putredă la mijloc. Și că, dacă nimeni altcineva nu se va ocupa de cei dispăruți, ea o va face.