Copacul fantomă

Recenzii ale cititorilor

The Ghost Tree de Christina Henry este un roman horror captivant, plasat într-un oraș mic, care combină elemente de magie, mister și teme legate de maturizare. Povestea se învârte în jurul unei fete în vârstă de cincisprezece ani, pe nume Lauren, în timp ce trece prin vara sa turbulentă, plină de crime înfiorătoare și de evenimente supranaturale. Narațiunea prezintă perspective multiple, menținând cititorii implicați, dar introducând și unele personaje plate. În general, cartea este lăudată pentru atmosfera sa intensă și scriitura captivantă, deși unii cititori au considerat-o previzibilă și derivativă.

Cartea este captivantă și bine scrisă, cu o atmosferă puternică care îi ține pe cititori în tensiune. Mulți recenzenți au remarcat că este greu să o lași din mână odată începută, cu un complot care prezintă răsturnări de situație interesante și un amestec de groază din lumea reală și supranaturală. Aspectul de maturizare a rezonat bine cu mulți cititori. Personaje precum Lauren sunt ușor de relaționat, iar fundalul poveștii este intrigant, cu amestecul său de magie și mister.

Unele personaje sunt descrise ca fiind plate sau subdezvoltate, ceea ce scade din profunzimea generală a poveștii. Câțiva cititori au găsit complotul previzibil sau plin de clișee și au considerat că punctul culminant a fost scurt sau anticlimactic. Au existat plângeri cu privire la faptul că cartea a părut grăbită spre final, iar unii cititori au dorit mai multă dezvoltare a personajelor și mai puține perspective.

(pe baza a 86 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ghost Tree

Conținutul cărții:

Când cadavrele a două fete sunt găsite sfâșiate în orașul ei natal, Lauren este surprinsă, dar se și așteaptă ca poliția să nu găsească criminalul. La urma urmei, cu un an înainte, trupul tatălui ei a fost găsit fără inimă, iar de atunci toată lumea a trecut mai departe.

Chiar și prietena ei cea mai bună, Miranda, a devenit mai interesată de băieți decât de petrecerea timpului la vechiul copac fantomă, așa cum obișnuiau să facă când erau copii. Așa că atunci când Lauren are viziunea unui monstru care târăște rămășițele fetelor prin pădure, ea știe că nu poate să nu facă nimic. Nu ca restul orașului ei.

Dar, pe măsură ce se apropie de răspunsuri, își dă seama că fundația orașului său aparent normal ar putea fi putredă la mijloc. Și că, dacă nimeni altcineva nu se va ocupa de cei dispăruți, ea o va face.