Copiii strămutați ai copiilor strămutați

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.

Titlul original:

The Displaced Children of Displaced Children

Conținutul cărții:

Poezie. Studii asiatice și asiatice-americane. Trecând prin trecut, prezent și viitor, aceasta este o istorie de familie care călătorește între America, Pakistan, Europa modernă și chiar în spațiu. Faisal Mohyuddin cercetează trecutul părinților săi și al vecinilor lor din Pakistan și India, într-o încercare imposibilă, conștientă de sine, de a găsi un mod de apartenență la un loc pierdut. Trecând de la elegante ghazale de jale la fraze de dor bâlbâite și dezarticulate, Mohyuddin descrie cu emoție reținută complexitatea a ceea ce înseamnă să fii strămutat, din punct de vedere geografic, spiritual și psihologic. Cu momente de tristețe intercalate cu umor tulburător, dragoste familială profundă și sărbători ale frumuseții, este o poveste recognoscibilă pentru toți cei care s-au simțit strămutați într-o lume nouă. Dacă personalitatea este politică, atunci aceasta este cu adevărat poezie pentru vremurile noastre.

„THE DISPLACED CHILDREN OF DISPLACED CHILDREN îți solicită atenția încă de la titlu, care vorbește direct despre o reflexivitate specifică a imigranților, despre modul în care filonul lipsei locului separă și conectează deopotrivă generațiile. Într-un poem, vorbitorul „uită cuvântul urdu / pentru singurătate, uită cuvântul punjabi pentru / singurătate, uită cuvântul englez pentru singurătate”. În altul, el se găsește „ținând în mână două pietre mari, // căutând altceva / sacru pe care să-l spargă”. Acestea nu sunt poeme fără speranță, dar au cunoscut disperarea. Ce minune este atunci această muncă (și este muncă) de a se întoarce spre bucurie, de a crea bucurie în ciuda (sau în pofida) forțelor care ar conspira împotriva ei. Aici, lumina stelelor călătorește secole întregi doar pentru a ne uimi. Fiul unui tată devine tatăl unui fiu. Eternitatea există doar în oglinzi, spune cartea, apoi o demonstrează. Sunt un student atât de nerăbdător al acestei cărți, al acestui poet și al acestei lumini.” - Kaveh Akbar.

„Colecția de debut a lui Faisal Mohyuddin vorbește despre dorința de a forja o integritate într-o lume care pare, de prea multe ori, să se despartă la nivelul cusăturilor. Scrise cu un sentiment permanent de empatie și încărcate de o dorință inconfundabilă, aceste poezii dizolvă granițele dintre înregistrarea istorică, memorie și imaginație. Mohyuddin comemorează suferința celor strămutați, transformând în același timp durerea în cântec, suferința sufletească în poveste și foamea în înțelepciune. Această colecție mi-a smuls inima obosită.” - Colum McCann.

„În aceste poeme, Faisal Mohyuddin asamblează o narațiune lirică folosind ca material fapte istorice și dorințe eterice, dorințe care izvorăsc din, sau se instalează în, cele mai improbabile crăpături ale istoriei-personalului. Pentru fiecare tăietură de pe harta împărțirii, există un gol care se închide între plăcile de ceramică fixate pe podea de o mamă care vorbește despre a rămâne aproape; pentru fiecare rege bun, există un asasin cu același nume; pentru fiecare asasin, un poet; și pentru fiecare pierdere, o legendă. Ceea ce admir cel mai mult în această lucrare este modul în care se confruntă și diminuează orgoliul și înalță calitatea dorinței pentru a face ecou expresiei mistice „o dorință cu o energie și o greutate proprii, o dorință care rezidă în cântec sau suspin, în rugăciune sau îmbrățișare, în lătrat / sau răcnet.”” - Sadab Zeest Hashmi.