Creștinii ortodocși arabi sub otomani 1516-1831

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare aprofundată a istoriei și a provocărilor cu care s-au confruntat creștinii ortodocși de limbă arabă din Levant în timpul perioadei otomane. Deși este recunoscută ca fiind o lucrare semnificativă în domeniul său, a fost criticată pentru că se bazează pe studii învechite și pentru că este oarecum seacă în prezentare.

Cartea este considerată cea mai bună lucrare disponibilă în limba engleză pe această temă, oferind o perspectivă amănunțită și detaliată asupra Bisericii Ortodoxe din Levant și o prezentare echilibrată a experiențelor populațiilor creștine sub dominația otomană. Cartea desființează mai multe mituri din mediul academic și include informații substanțiale despre Patriarhiile Ierusalimului și Antiohiei.

Stilul de scriere este considerat a fi sec și dens, ceea ce face lectura dificilă. În plus, dependența de studiile învechite din era sovietică este considerată un dezavantaj semnificativ, ceea ce duce la o oarecare dezamăgire în rândul cititorilor care caută perspective actuale.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Arab Orthodox Christians Under the Ottomans 1516-1831

Conținutul cărții:

În urma așa-numitei „primăveri arabe”, atenția lumii a fost atrasă de prezența unor grupuri religioase minoritare semnificative în Orientul Mijlociu predominant islamic.

Dintre aceste minorități, creștinii sunt de departe cei mai numeroși, reprezentând peste 10% din populație în Siria și până la 40% în Liban. Cel mai mare grup de creștini sunt ortodocșii vorbitori de arabă.

Autorul se bazează pe dovezi arheologice și pe surse primare inedite descoperite în arhivele rusești și în bibliotecile monahale din Orientul Mijlociu pentru a prezenta o descriere vie și convingătoare a acestei culturi spirituale și politice vitale, dar puțin cunoscută, situând-o într-o rețea complexă de relații care se întinde de-a lungul Mediteranei, Caucazului și Europei de Est.