Creștinismul roman și stoicismul roman: Un studiu comparativ al moralității antice

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză a asemănărilor și diferențelor dintre stoicismul roman de mai târziu și creștinismul timpuriu, concentrându-se în special asupra învățăturilor lor etice din timpul secolelor I și II. În timp ce unii cititori consideră cercetarea intrigantă și informativă, alții o critică pentru prejudecățile percepute împotriva creștinismului.

⬤ Analiză științifică a stoicismului și a creștinismului timpuriu, oferind o perspectivă asupra învățăturilor lor etice.
⬤ Abordează concepțiile greșite despre stoicism și învățăturile sale morale.
⬤ Subliniază universalitatea gândirii stoice în comparație cu opiniile mai restrânse ale creștinismului timpuriu.
⬤ Oferă o apărare a figurilor stoice precum Seneca împotriva criticilor comune.
⬤ Autorul aduce în discuție comparații fascinante care pot determina cititorii să regândească viziunile tradiționale asupra acestor tradiții filosofice.

⬤ Unii cititori consideră că lucrarea este în mod necinstit părtinitoare față de creștinism, prezentându-l în mod nedrept.
⬤ Autorul este acuzat de utilizarea selectivă a textelor biblice pentru a critica creștinismul, acordând stoicismului o reprezentare mai favorabilă.
⬤ Criticii susțin că autorul folosește o terminologie greacă inutil de complexă, care poate îndepărta cititorii.
⬤ Un recenzent susține că cartea nu merită citită, considerând că promovează ura mai degrabă decât înțelegerea.
⬤ Acuzațiile de necinste academică și de lipsă de imparțialitate față de cele două filosofii sunt predominante în recenziile negative.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Roman Christianity and Roman Stoicism: A Comparative Study of Ancient Morality

Conținutul cărții:

Creștinismul este considerat a fi introdus o morală complet nouă și mai bună în lumea antică, o nouă morală care era în mod hotărât universală, spre deosebire de etica școlilor filosofice, care era preocupată doar de puținii intelectuali. Runar M. Thorsteinsson prezintă o provocare la adresa acestui punct de vedere prin compararea moralității creștine din Roma secolului I cu etica stoică contemporană din oraș.

Thorsteinsson prezintă și discută învățătura morală a stoicismului roman; a lui Seneca, Musonius Rufus și Epictetus. El prezintă apoi învățătura morală a creștinismului roman, așa cum este ea reprezentată în Scrisoarea lui Pavel către romani, în Prima scrisoare a lui Petru și în Prima scrisoare a lui Clement. După ce a stabilit bazele comparației sale, el examinează asemănările și diferențele dintre stoicismul roman și creștinismul roman în ceea ce privește moralitatea.

Cinci teme largi sunt folosite pentru comparație, întrebări legate de opiniile creștinilor și ale stoicilor cu privire la: o anumită moralitate sau un anumit mod de viață ca închinare adecvată a divinității; anumite persoane (precum Iisus și Socrate) ca paradigme pentru un mod de viață adecvat; importanța iubirii și grijii reciproce; ne-retalierea și "iubirea dușmanilor"; și dimensiunea socială a eticii. Această abordare relevă o similitudine fundamentală între învățăturile morale ale creștinismului roman și ale stoicismului roman. Cea mai fundamentală diferență se regăsește în domeniul de aplicare etic al celor două: În timp ce acesta din urmă învață umanitatea universală necalificată, primul pare să condiționeze sfera etică în termeni de aderență religioasă.