Interlocutorul lui Pavel în Romani 2

Titlul original:

Paul's Interlocutor in Romans 2

Conținutul cărții:

Studiul lui Thorsteinsson asupra romanilor reprezintă o provocare bine argumentată pentru cercetătorii paulini. Argumentul său are potențialul de a invalida lectura din Romani 2 care a contribuit la o percepție a lui Pavel ca fiind extrem de negativă față de colegii săi evrei și față de iudaismul secolului I.

Printre subiectele de dispută academică se numără funcția și identitatea interlocutorului (interlocutorilor) lui Pavel în capitolul 2 din Romani. Cercetătorii sunt unanim de acord că persoana căreia i se adresează în 2:17-29 este un evreu, dar în ceea ce privește identitatea interlocutorului din 2:1-5, nu există consens. Majoritatea cercetătorilor susțin că interlocutorul este un evreu pe tot parcursul capitolului.

O minoritate importantă susține că individul căruia i se adresează în 2:1-5 este un neam și că există o schimbare de interlocutor în 2:17.

În investigația sa privind avantajele și dezavantajele acestor poziții, Thorsteinsson se străduiește să conteste atât majoritatea, cât și minoritatea. La baza abordării sale stă faptul că permite contextului și cadrului mai larg al scrisorii să fie de ajutor în evaluarea funcției și identității partenerului (partenerilor) lui Pavel în dialog.

Astfel, structura epistolară și cadrul romanului, relația dintre Pavel și publicul său, identitatea publicului și stilul dialogic al scrisorii sunt utilizate pentru a stabili funcția și identitatea interlocutorului (interlocutorilor) lui Pavel în Romani 2. Prin angajarea unui interlocutor imaginar, Pavel utilizează o tehnică epistolară bine stabilită în antichitatea greco-romană. Thorsteinsson concluzionează că Pavel a scris Romani pentru un anumit grup de oameni într-o situație specifică, contemporană.

Mesajul scrisorii a apărut din obligația misionară a lui Pavel de a proclama vestea bună a lui Dumnezeu neamurilor din Roma. Opinia minoritară conform căreia interlocutorul lui Pavel din 2:1-5 este o neamț este combinată cu opinia majoritară conform căreia există un singur interlocutor pe parcursul întregului capitol. În concluzie, opinia comună conform căreia Romani 2 conține critica pătrunzătoare a lui Pavel la adresa colegului său evreu trebuie respinsă.

Individul cenzurat în acest capitol nu este un evreu... ci un neam care pretinde a fi evreu.