Critica rațiunii dialectice, vol. 1

Recenzii ale cititorilor

„Critica rațiunii dialectice” a lui Sartre este considerată o lucrare filosofică semnificativă care încearcă să conecteze existențialismul cu marxismul. Deși a fost lăudată pentru profunzimea și originalitatea sa, în special în ceea ce privește critica materialismului marxist și sublinierea interdependenței dintre indivizi și lumea lor, mulți recenzenți au considerat scrierea densă și dificilă. În general, cartea reflectă evoluția lui Sartre ca gânditor, dar necesită un efort considerabil din partea cititorului.

⬤ Perspective filosofice profunde și originale
⬤ critică semnificativă a materialismului marxist
⬤ încurajează reevaluarea problemelor contemporane
⬤ subliniază interdependența dintre indivizi și lume.

⬤ Limbaj dens și complex
⬤ lectură dificilă și nu deosebit de plăcută
⬤ paragrafe lungi și note de subsol care pot copleși cititorii.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Critique of Dialectical Reason, Vol. 1

Conținutul cărții:

În plin război algerian, Jean-Paul Sartre s-a angajat într-o reevaluare fundamentală a gândirii sale filosofice și politice.

Rezultatul a fost Critica rațiunii dialectice, o capodoperă intelectuală a secolului al XX-lea, republicată acum cu o introducere originală majoră de Fredric Jameson. În această carte, Sartre a stabilit categoriile de bază pentru teoria renovată a istoriei pe care o considera necesară pentru marxismul postbelic.

Scopul formal al lui Sartre era de a stabili inteligibilitatea dialectică a istoriei însăși, ca ceea ce el numea „o totalizare fără un totalizator”. Dar, în același timp, preocuparea sa de fond a fost structura luptei de clasă și soarta mișcărilor de revoltă populară în masă, de la Revoluția franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la revoluțiile rusă și chineză din secolul al XX-lea: ascensiunea, stabilizarea, pietrificarea și declinul lor, într-o lume încă dominată în mod covârșitor de penurie.