Cronicile păcii

Recenzii ale cititorilor

Cronicile păcii este o colecție de poezii profund emoționantă a Dr. Yolanda Sealey-Ruiz, care explorează teme legate de vindecare, dragoste și dezvoltare personală în urma unei trădări dureroase. Poemele sunt bogate în detalii vii și crude și invită cititorii să reflecteze asupra propriilor experiențe de durere și a căutării păcii interioare.

Cartea este lăudată pentru explorarea frumoasă și sinceră a emoțiilor complexe. Capacitatea lui Sealey-Ruiz de a articula durerea și călătoria spre pace este considerată atât puternică, cât și relatabilă. Cititorii apreciază profunzimea emoțională și autenticitatea scrierilor ei, care rezonează universal. Calitatea lirică a poemelor și curajul autoarei de a împărtăși experiențe personale sunt, de asemenea, evidențiate pozitiv.

Deși recenzia este covârșitor de pozitivă, unii cititori ar putea găsi natura intens personală a poeziei mai puțin atrăgătoare dacă preferă lucrări mai abstracte sau mai puțin emoționale. În plus, accentul pus pe experiențele specifice ale autorului ar putea să nu rezoneze cu toată lumea, ceea ce ar putea face poezia mai puțin relativă în anumite privințe.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Peace Chronicles

Conținutul cărții:

Cronicile păcii este a doua colecție integrală a poetei și activistei Dr.

Yolanda Sealey-Ruiz. Documentând ultimele sale momente în Vortex, cartea trece de la o trădare dureroasă din partea lui Tyrone (Love from the Vortex & Other Poems) la echanimitatea ei.

Poemele consemnează, de asemenea, împăcarea ei cu tatăl ei, munca neobosită a strămoșilor ei și celebrează libertatea care îi aduce liniște, mulțumire și bucurie. În această a doua colecție, cititorii sunt purtați de-a lungul unei călătorii care pune întrebări: Cum putem învăța din durerea care ne strânge cu putere? Când se așează un moment între două jumătăți ale vieții noastre și când observăm cu adevărat? Atunci când timpul nu este un vindecător suficient, ce limbaj ne permite să ne umplem rănile cu lumină, știind că acestea nu se vor închide niciodată complet? Unde se duce iubirea pentru a se odihni și când se ridică din nou, o numim înviere, trezire sau reimaginare?