Crows in the Jukebox: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Crows in the Jukebox de Mike James este o colecție de poezii care îmbină teme legate de familie, dragoste, pierdere și experiențe cotidiene cu reflecții profunde și un limbaj accesibil. Poeziile prezintă o tapiserie bogată de narațiuni personale și culturale, imaginile ciorilor și metafora unui tonomat servind drept motive centrale în întreaga lucrare. Cititorii apreciază abilitatea lui James de a folosi metafora și capacitatea sa de a transforma experiențele banale în idei profunde.

⬤ Stilul de scriere accesibil și abordabil.
⬤ Teme profunde și semnificative care rezonează cu cititorii.
⬤ Utilizarea abilă a metaforei și a imaginilor.
⬤ Subiecte diverse, inclusiv familia, dragostea, durerea și viața de zi cu zi.
⬤ Atractiv și amuzant, cu momente de umor și înțelegere.
⬤ Descrisă ca un plus minunat pentru bibliotecile de poezie și ca o colecție excelentă din partea unui poet respectat.

⬤ Nu este menționat explicit în recenzii, dar unii cititori pot prefera stiluri de poezie mai complexe sau abstracte.
⬤ Accentul consistent pe experiențele personale și cotidiene s-ar putea să nu fie pe placul tuturor pasionaților de poezie care caută teme mai variate.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Crows in the Jukebox: Poems

Conținutul cărții:

Opera lui Mike James Crows in the Jukebox pornește de la cele mai umane subiecte: familie, memorie, durere și dragoste. James meditează asupra pierderilor personale, familiale și comunitare și încearcă să dea sens trecerii timpului.

Și o face plasându-și versurile în tradiția unor poeți precum Franz Wright, James Tate, Bill Knott și Allen Ginsberg. Aceste poezii sunt sincere. Se odihnesc în observație și meditație.

Sunt lucide. Subtile. Fermecătoare.

Deși nu sunt ornamentate și nu sunt pretențioase, ele oferă o atenție încântător de generoasă și iubitoare detaliilor cotidiene. Alături de versurile lor simple și elegante se află un dor inconfundabil, ceva asemănător cu saudade, un fel de melancolie pentru ceva ce nu s-a întâmplat. Rezistând sentimentalismului, aceste poezii par să salute sfârșitul zilelor.

Ele recunosc lumea distrusă și întruchipează un sentiment adunat de acceptare cu un sens transformator, amintindu-ne, așa cum James spune atât de frumos, „harul poate veni în recolta de lucruri sălbatice”. Andrea Jurjevic,.