Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o narațiune bine documentată a Războiului de nouă ani din Irlanda, în principal din perspectiva englezilor, cu opinii diferite cu privire la portretizarea irlandezilor. Unii cititori apreciază profunzimea, încorporarea rolurilor femeilor și prezentarea frumoasă a cărții, în timp ce alții o consideră lipsită de respect și plină de puncte de vedere colonialiste.
Avantaje:⬤ Scrierea captivantă și captivantă evită istoria seacă
⬤ erudiție bine documentată cu note de subsol extinse
⬤ perspectivă unică asupra Războiului de Nouă Ani
⬤ include atenția acordată rolurilor femeilor în istorie
⬤ frumos prezentată cu hărți bune și epiloguri care leagă arcele personajelor.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori o consideră condescendentă și perpetuează stereotipurile anti-irlandeze
⬤ folosește nume de personaje interschimbabile, ceea ce provoacă confuzie
⬤ detaliile excesive despre bătălii pot deveni plictisitoare
⬤ percepută ca minimalizând sau nerespectând experiența irlandeză.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Elizabethan Conquest of Ireland
Conținutul cărții:
Aceasta este povestea Imperiului Britanic „eșuat” în Irlanda și sfârșitul trist al domniei Tudor.
Relația dintre Anglia și Irlanda a fost marcată de frământări încă din secolul al V-lea, când tâlharii irlandezi l-au răpit pe Sfântul Patrick. Poate cel mai consecvent capitol din această saga a fost subjugarea insulei în secolul al XVI-lea și, în special, eforturile asociate cu lunga domnie a reginei Elisabeta I, ale căror reverberații rămân tulburi și astăzi. Aceasta este povestea acelui „prim imperiu britanic”.
Saga cuceririi elisabetane a primit rareori atenția pe care o merită, fiind mult timp umbrită de evenimente mai „pline de farmec” care o provocau pe regină, mai ales cele care implicau Spania și Franța catolice, superputeri cu mult mai multe resurse decât Anglia protestantă. Irlanda era privită ca un teatru periferic, un refugiu pentru ereticii catolici și o potențială „ușă din spate” pentru invaziile străine. Lordii deputați trimiși de regină au fost chinuiți de astfel de temeri și au reacționat cu o mână de fier. Cadrele lor de subordonați, inclusiv poeți și scriitori talentați precum Philip Sidney, Edmund Spenser și Walter Raleigh, au fost toți corupți în acest proces, valorile lor umaniste fiind desfigurate de realitățile vieții irlandeze, așa cum le-au întâlnit prin prisma cuceririi și însușirii.
Acești oameni considerau că viitorul Irlandei era o extensie a statului britanic, după cum se vedea în „salonul” de la Bryskett's Cottage, în afara Dublinului, unde oaspeții se întâlneau pentru a discuta „problema irlandeză”. Dar astfel de deliberări nu au fost răsplătite cu un triumf final, ci doar cu un război debilitant care s-a întins pe întreaga durată a domniei lui Elisabeta. Aceasta este povestea revoltei, a represiunii, a atrocităților și a genocidului și se încheie cu o regină bolnavă și descurajată, care se confruntă cu convulsii interne și cu o trezorerie goală. Moartea sa a marcat sfârșitul dinastiei Tudor, marcată nu de victoria asupra marelui inamic Spania, ci de Irlanda neguvernabilă - primul „stat eșuat” colonial.
