Cucerirea Saxoniei în anii 782-785: înfrângerea lui Charlemagne în fața lui Widukind de Westfalia

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o prezentare bine documentată și ilustrată a campaniilor lui Carol cel Mare împotriva saxonilor, detaliind conflictele religioase și teritoriale ale vremii. Deși servește ca o bună introducere în subiect pentru cititorii ocazionali, unii recenzenți au considerat că adesea îi lipseau profunzimea și detaliile, în special în ceea ce privește tacticile militare și forțele adverse.

⬤ Bine scrisă și bine ilustrată
⬤ servește ca o istorie populară captivantă
⬤ oferă informații detaliate despre contextul cultural
⬤ acoperă o perioadă adesea trecută cu vederea din istoria medievală.

⬤ Unii recenzenți au găsit acoperirea superficială și lipsită de detalii cu privire la strategiile și tacticile militare
⬤ s-a observat că versiunea Kindle prezintă slab ilustrațiile
⬤ unele conținuturi pot părea plictisitoare sau incomplete pentru pasionații de istorie mai serioși.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Conquest of Saxony Ad 782-785: Charlemagne's Defeat of Widukind of Westphalia

Conținutul cărții:

Cuceririle lui Carol cel Mare au devenit forța motrice în politica europeană între înfrângerea musulmană de la Poitiers și cruciade. Acesta domină istoria militară a Europei medievale, deoarece imperiul său se întindea în Franța, vestul Germaniei și nordul Italiei.

Cucerirea saxonilor de către Charlemagne a fost cel mai dur și mai îndelungat război al său. A implicat 18 campanii desfășurate pe parcursul a 33 de ani, numeroase lupte de nivel inferior și cel mai dur acord final de pace pe care Charlemagne l-a impus vreodată unui dușman învins. Acesta a fost, de asemenea, cel mai important dintre toate războaiele lui Carol cel Mare pentru direcția și caracterul viitor al istoriei europene și, în mod paradoxal, a început, de asemenea, lungul proces de unire a popoarelor vorbitoare de limbă germană.

Începută în 772 cu o serie de raiduri și incursiuni, campania carolingiană a căpătat rapid caracterul unei cuceriri religioase și este posibil să fi inspirat cruciadele ulterioare împotriva islamului și a popoarelor păgâne din Prusia și Livonia. În urma unei serii de revolte și răscoale sub conducerea popularului lider săsesc Widukind, Carol cel Mare a pornit personal la luptă între anii 782 și 785 și, printr-o serie de bătălii crâncene și acțiuni de mai mică amploare, înainte de a-l înfrânge definitiv pe Widukind în 785, a consolidat Saxonia ca parte a marelui Imperiu Carolingian.