Cultura supravegherii: Supravegherea ca mod de viață

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Culture of Surveillance” de David Lyon oferă o analiză aprofundată a conceptului de supraveghere în viața contemporană, subliniind modul în care indivizii participă și sunt afectați de diferite forme de supraveghere. Deși cartea este recunoscută pentru discuțiile sale pătrunzătoare privind supravegherea cotidiană, stilul său academic de scriere o face mai puțin accesibilă pentru cititorii generali. În general, cartea a stârnit reacții mixte în ceea ce privește lizibilitatea și implicarea sa.

Cartea prezintă un subiect important și relevant pentru societatea modernă și oferă o perspectivă provocatoare asupra supravegherii cotidiene. Multe recenzii îi laudă profunzimea, analiza aprofundată și subiectul captivant. Unii cititori o consideră edificatoare și merită citită, subliniind faptul că face lumină asupra modului în care indivizii se supun voluntar supravegherii.

Mai multe recenzii critică cartea pentru stilul de scriere academic și ca de manual, care o face mai puțin accesibilă publicului larg. Unii cititori au considerat-o plictisitoare și năucitoare, afirmând că scrierea poate fi excesiv de prolifică. În plus, unii au considerat că se presupune un nivel ridicat de educație pentru a înțelege pe deplin terminologia utilizată.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Culture of Surveillance: Watching as a Way of Life

Conținutul cărții:

De la 11 septembrie la scurgerile de informații ale lui Snowden, poveștile despre supraveghere domină tot mai mult titlurile. Dar agențiile de securitate și poliție sau companiile de internet și telefonie nu sunt singurii actori. Supravegherea nu este doar „făcută pentru noi” - este ceva ce facem în viața de zi cu zi. Ne supunem supravegherii, crezând că „nu avem nimic de ascuns”. Sau încercăm să ne protejăm viața privată sau să negociem condițiile în care alții au acces la datele noastre. În același timp, participăm la supraveghere pentru a supraveghea copiii, pentru a monitoriza alți participanți la trafic și pentru a ne proteja proprietatea. Rețelele de socializare ne permit să îi urmărim pe alții, inclusiv pe străini, precum și pe noi înșine. Aceasta este cultura supravegherii. Urmărirea a devenit un mod de viață.

Această nouă carte importantă explorează imaginarul și practicile supravegherii de zi cu zi, la locul de muncă, la joacă, la școală, acasă, atât în domeniul „public”, cât și în cel „privat”. Accentul principal nu este pus pe operațiunile de supraveghere organizate, de înaltă tehnologie, ci pe experiențele noastre variate, adesea emoționale și obișnuite de supraveghere, care variază de la cele ocazionale și neglijente la cele concentrate și intenționate.

Cultura supravegherii, susține David Lyon, nu este detașată de statul, societatea și economia supravegherii. Ea este informată de acestea. El dezvăluie modul în care cultura supravegherii poate contribui la domesticirea și naturalizarea supravegherii de tipuri nedorite, cântărind ce tipuri de supraveghere ar putea fi promovate pentru binele comun și înflorirea umană.