Cultura supravegherii: Supravegherea ca mod de viață

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la cartea „The Culture of Surveillance” de David Lyon reflectă o receptare mixtă în ceea ce privește accesibilitatea și stilul de scriere, deși mulți sunt de acord cu privire la importanța subiectului său. Unii cititori au considerat-o lămuritoare și provocatoare, în timp ce alții i-au criticat tonul academic și densitatea.

⬤ Scriere captivantă și accesibilă pentru unii cititori.
⬤ Discuție lămuritoare despre auto-supraveghere și practicile zilnice de supraveghere.
⬤ Subiect important și relevant pentru societatea contemporană.
⬤ Stimulează gândirea și încurajează continuarea discuțiilor privind impactul supravegherii.

⬤ Prea academic și dens pentru cititorii generali, ceea ce face dificilă înțelegerea.
⬤ Stilul de scriere plictisitor remarcat de unii cititori, în ciuda subiectului interesant.
⬤ Lipsește o explorare cuprinzătoare a aspectelor negative ale culturii supravegherii.
⬤ Unii cititori consideră că nu răspunde în mod eficient la întrebările importante puse cu privire la supraveghere.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Culture of Surveillance: Watching as a Way of Life

Conținutul cărții:

De la 11 septembrie până la scurgerile de informații ale lui Snowden, poveștile despre supraveghere domină tot mai mult titlurile. Dar supravegherea nu este doar „făcută pentru noi” - este ceva ce facem în viața de zi cu zi. Ne supunem supravegherii, crezând că nu avem nimic de ascuns. Sau încercăm să ne protejăm viața privată sau să negociem condițiile în care alții au acces la datele noastre. În același timp, participăm la supraveghere pentru a supraveghea copiii, pentru a monitoriza alți participanți la trafic și pentru a ne proteja proprietatea. Mijloacele de comunicare socială ne permit să îi urmărim pe alții, precum și pe noi înșine. Aceasta este cultura supravegherii.

Această carte importantă explorează imaginarul și practicile supravegherii cotidiene. Accentul nu este pus pe operațiunile de supraveghere organizate, de înaltă tehnologie, ci pe experiențele noastre variate și obișnuite de supraveghere, care variază de la cele ocazionale și neglijente la cele concentrate și intenționate. Acesta insistă asupra faptului că este timpul să încetăm să mai folosim metafore orwelliene și să le găsim pe cele potrivite pentru supravegherea din secolul XXI - din „The Circle” sau „Black Mirror”.

Cultura supravegherii, susține David Lyon, nu este detașată de statul, societatea și economia supravegherii. Ea este informată de acestea. El dezvăluie modul în care cultura supravegherii poate contribui la domesticirea și naturalizarea supravegherii de tipuri nedorite și analizează ce tipuri de supraveghere ar putea fi promovate pentru binele comun și înflorirea umană.