Cum a devenit Taiwanul chinez: Colonizarea olandeză, spaniolă și han în secolul al XVII-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o descriere detaliată și bine documentată a colonizării Taiwanului de către olandezi, subliniind interacțiunile complexe dintre oficialii olandezi și diverse grupuri, inclusiv populațiile indigene și coloniștii chinezi. Autorul, Tonio Andrade, explorează teme precum imigrația, interacțiunea culturală și semnificația istorică a Taiwanului în cadrul rețelelor comerciale globale din perioada modernă timpurie.

⬤ Stil de scriere fascinant și captivant.
⬤ Prezentare cuprinzătoare a perioadei olandeze din istoria Taiwanului.
⬤ Explorare aprofundată a relațiilor dintre olandezi, chinezi și populațiile indigene.
⬤ Cercetări aprofundate care utilizează documente istorice olandeze și chineze.
⬤ Contribuție valoroasă la înțelegerea istoriei timpurii a Taiwanului și a integrării sale în rețelele comerciale globale.

⬤ Unele critici cu privire la portretizarea olandezilor ca stimulatori ai imigrației în masă, care ar putea simplifica prea mult dinamica inițială a relațiilor de muncă.
⬤ Tema principală a transformării Taiwanului în „chinez” poate subaprecia contribuțiile altor culturi la identitatea Taiwanului.
⬤ Complexitatea cărții poate fi o provocare pentru cititorii ocazionali care nu au cunoștințe prealabile în domeniu.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Taiwan Became Chinese: Dutch, Spanish, and Han Colonization in the Seventeenth Century

Conținutul cărții:

La începutul anilor 1600, Taiwanul era o pustietate silvică, puțin populată de vânători de capete și vizitată în principal de pirați și pescari. Până la sfârșitul secolului, Taiwanul găzduia peste o sută de mii de coloniști chinezi, care cultivau orez și zahăr pentru export pe piețele mondiale. Această carte analizează această transformare remarcabilă. Bazându-se în principal pe surse olandeze, spaniole și chineze, ea susține că, în mod paradoxal, europenii au fost cei care au început colonizarea chineză pe scară largă a insulei: spaniolii, care au avut o bază în nordul Taiwanului între 1626 și 1642 și, mai important, olandezii, care au avut o colonie între 1623 și 1662. Aceștia din urmă au atras oamenii din provincia de coastă Fujian în Taiwan cu oferte de terenuri gratuite, scutire de taxe și subvenții economice, creând astfel o colonie chineză sub dominație europeană.

Taiwanul a fost astfel locul unei conjuncturi coloniale, un sistem pe care autorul îl numește co-colonizare. Olandezii se bazau îndeaproape pe coloniștii chinezi pentru hrană, antreprenoriat, traduceri, forță de muncă și ajutor administrativ. Coloniștii chinezi se bazau pe olandezi pentru protecție față de aborigenii vânători de capete și, uneori, față de alte grupuri de chinezi, cum ar fi pirații care cutreierau mările Chinei.

În analiza sa, cartea aruncă lumină asupra uneia dintre cele mai importante întrebări ale istoriei globale: cum înțelegem marile mișcări coloniale care au modelat lumea noastră modernă? Examinând colonizarea olandeză, spaniolă și han într-o singură insulă, cartea oferă un răspuns convingător: Europenii au reușit să stabilească colonii pe întreg globul nu în primul rând datorită superiorității tehnologice, ci pentru că statele lor au sponsorizat colonialismul de peste mări, în timp ce statele asiatice, în general, nu au făcut-o. Într-adevăr, atunci când statele asiatice au făcut-o, coloniile europene au fost vulnerabile, iar cartea se încheie cu capturarea Taiwanului de către o armată chineză, condusă de un domn al războiului chinez numit Zheng Chenggong.