Epoca prafului de pușcă: China, inovația militară și ascensiunea Occidentului în istoria mondială

Recenzii ale cititorilor

The Gunpowder Age de Tonio Andrade explorează istoria militară comparativă a Chinei și Europei, concentrându-se pe dezvoltarea și utilizarea armelor cu praf de pușcă. Autorul contestă narațiunile tradiționale, susținând că inovația militară a Chinei a fost împiedicată mai degrabă de lipsa războiului în timpul perioadelor de pace decât de o ideologie conservatoare. Andrade oferă o analiză detaliată a capacităților militare și a schimburilor tehnologice dintre Est și Vest, prezentând în final o viziune nuanțată a factorilor care au contribuit la Marea Divergență.

Cartea este lăudată pentru abordarea sa bine documentată, academică și pentru narațiunea clară. Criticii notează că aceasta demontează în mod eficient miturile privind stagnarea militară a Chinei, subliniind inovațiile acesteia în tehnologia prafului de pușcă și în tacticile militare. Analiza istorică detaliată și perspectiva comparativă sunt apreciate, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cei interesați de istoria globală sau militară.

Unele comentarii din recenzii indică faptul că, ocazional, cartea minimalizează factorii culturali și poate supraaccentua potențialul militar al Chinei. Criticii susțin că există momente de „cherrypicking” în dovezile lui Andrade, iar unii își exprimă scepticismul cu privire la afirmațiile sale referitoare la declinul rapid al capacităților militare chineze. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la apărarea de către autor a gândirii confucianiste și a implicațiilor acesteia pentru înțelegerea superiorității tehnologice.

(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Gunpowder Age: China, Military Innovation, and the Rise of the West in World History

Conținutul cărții:

O primă privire asupra impactului revoluționar al prafului de pușcă asupra rolului Chinei în istoria globală

Chinezii au inventat praful de pușcă și au început să exploreze utilizările sale militare încă din anii 900, cu patru secole înainte ca tehnologia să ajungă în Occident. Dar până la începutul anilor 1800, China a rămas atât de mult în urma Occidentului în războiul cu praf de pușcă, încât a fost învinsă cu ușurință de Marea Britanie în Războiul Opiului din 1839-1842. Ce s-a întâmplat? În "Epoca prafului de pușcă", Tonio Andrade oferă un nou răspuns convingător, deschizând o nouă perspectivă asupra unei chestiuni-cheie a istoriei mondiale: de ce țările din Europa de Vest au devenit importante la nivel mondial începând cu anii 1500, în timp ce China a rămas în urmă?

Istoricii au susținut mult timp că armele cu praf de pușcă i-au ajutat pe europeni să stabilească hegemonia globală. Cu toate acestea, locuitorii din ceea ce este astăzi China nu numai că au inventat arme și bombe, dar, după cum arată Andrade, au continuat să inoveze în tehnologia prafului de pușcă până la începutul anilor 1700 - mult mai mult decât se credea anterior. Atunci, de ce a devenit China atât de vulnerabilă? Andrade susține că un motiv important este acela că nu mai era obișnuită să poarte războaie, după ce se bucurase de aproape un secol de pace relativă, începând cu 1760. Într-adevăr, Andrade demonstrează că China - la fel ca Europa - a fost un inovator militar puternic, în special în perioadele de mari războaie, cum ar fi secolul violent care a început după Războiul Opiului, când chinezii și-au modernizat din nou rapid forțele. Astăzi, China nu face decât să revină la vechea sa poziție ca una dintre marile puteri militare ale lumii.

Arătând că dinamismul militar al Chinei a fost mai profund, mai durabil și mai rapid recuperat decât se înțelegea până acum, The Gunpowder Age pune la îndoială explicațiile de lungă durată ale așa-numitei Mari Divergențe dintre Occident și Asia.

-- "Kirkus".