Cum am devenit postumani: Corpuri virtuale în cibernetică, literatură și informatică

Recenzii ale cititorilor

N. Cartea lui Katherine Hayles este o explorare amănunțită și pătrunzătoare a evoluției culturale a informației și a impactului acesteia asupra înțelegerii noastre a întrupării în era postumană. În timp ce conținutul este bogat și incită la reflecție, stilul de scriere este adesea criticat pentru complexitatea sa și utilizarea jargonului, ceea ce o face o lectură dificilă.

⬤ Analiză bine informată și contemporană
⬤ explorare aprofundată a ciberneticii și a întrupării
⬤ perspective originale și argumente valoroase
⬤ utilă pentru cercetarea academică
⬤ referințe atractive și informative la literatură și istorie.

⬤ Stil de scriere complex și adesea alambicat
⬤ text încărcat de jargon care îi poate îndepărta pe unii cititori
⬤ lectură dificilă, care necesită un efort semnificativ
⬤ unele critici ale argumentelor subdezvoltate în anumite domenii.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How We Became Posthuman: Virtual Bodies in Cybernetics, Literature, and Informatics

Conținutul cărții:

În această epocă a computerelor ADN și a inteligenței artificiale, informația devine neînsuflețită, chiar dacă „corpurile” care o transportau odată dispar în virtualitate. În timp ce unii se minunează de aceste schimbări, imaginându-și o conștiință descărcată într-un computer sau oameni „teleportați” în stilul Star Trek, alții le privesc cu groază, văzând monștri ascunși în mașini. În cartea How We Became Posthuman, N. Katherine Hayles separă hype-ul de realitate, investigând soarta întrupării într-o eră a informației.

Hayles relatează trei povești întrepătrunse: cum informația și-a pierdut corpul, adică cum a ajuns să fie conceptualizată ca o entitate separată de formele materiale care o poartă; construcția culturală și tehnologică a cyborgului; și destrămarea „subiectului” umanist liberal în discursul cibernetic, împreună cu apariția „postumanului”.

Acoperind o gamă largă de aspecte din istoria tehnologiei, studiile culturale și critica literară, Hayles arată ce a trebuit să fie șters, uitat și eludat pentru a concepe informația ca o entitate fără trup. Astfel, ea trece de la Conferințele Macy de după cel de-al Doilea Război Mondial privind cibernetica la romanul Limbo din 1952 al pasionatului de cibernetică Bernard Wolfe; de la conceptul de creare a sinelui la explorările literare ale lui Philip K. Dick privind halucinația și realitatea; și de la viața artificială la romanele postmoderne care explorează implicațiile de a vedea oamenii ca sisteme cibernetice.

Deși devenirea postumană poate fi de coșmar, Hayles arată cum poate fi și eliberatoare. De la nașterea ciberneticii la viața artificială, Cum am devenit postumani oferă o descriere indispensabilă a modului în care am ajuns în epoca noastră virtuală și a direcției pe care am putea să o luăm de acum înainte.