Cum să faci lucruri cu ficțiuni

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o critică literară care susține că unele ficțiuni urmăresc să transforme cititorul mai degrabă decât să îl informeze pur și simplu. Ea folosește cinci studii de caz pentru a ilustra acest punct de vedere, ceea ce o face atractivă și accesibilă în ciuda naturii sale academice.

⬤ Citibilă și captivantă
⬤ prezintă un argument convingător prin studii de caz
⬤ accesibilă unui public mai larg în ciuda aspectelor sale academice
⬤ explorare intrigantă a potențialului transformator al ficțiunii.

⬤ Notele finale pot fi copleșitoare pentru cititorii ocazionali
⬤ necesită anumite cunoștințe prealabile despre autorii discutați, ceea ce poate limita audiența
⬤ menționarea limitată a lui Wittgenstein, ceea ce poate dezamăgi cititorii care caută acest accent specific.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How to Do Things with Fictions

Conținutul cărții:

De ce Iisus al lui Marcu vorbește în parabole? De ce Socrate al lui Platon are argumente proaste? De ce romanele lui Beckett sunt atât de insesizabile? Și de ce magicienii de scenă nici măcar nu se mai prefac că invocă spirite? Într-o serie de capitole captivante despre Marcu, Platon, Beckett, Mallarm(c) și Chaucer, Joshua Landy nu numai că răspunde la aceste întrebări, dar explică și de ce merită să fie puse în primul rând.

Spiritual și accesibil, How to Do Things with Fictions sfidează presupunerea larg răspândită că textele literare trebuie să fie informative sau să îmbunătățească moralitatea pentru a fi cu adevărat benefice. Ea arată că, uneori, autorii nu pot fi priviți ca niște amuzanți sau educatori, ci ca niște antrenori personali ai creierului, supunându-și cititorii doritori unor exerciții menite să fortifice anumite capacități mentale, de la oferirea de forme la echanimitate, de la rațiune la credință.

Oferind o mulțime de surprize pe parcurs - că lecturile morale ale literaturii pot fi pozitiv periculoase; că parabolele au fost concepute în mod deliberat pentru a fi neînțelese; că Platon își pregătește cu bună știință personajul principal pentru o cădere; că metafora este puternic legată de credința religioasă; că ne putem susține convingerile chiar și atunci când le bănuim a fi iluzii - Cum să facem lucruri cu ficțiuni arată în mod convingător că cei mai buni aliați ai noștri în lupta pentru o gândire mai riguroasă, o credință mai profundă, o experiență mai bogată și o mai mare liniște sufletească ar putea fi scrierile imaginative care se află pe rafturile noastre.