Recenzii ale cititorilor
Rezumat:How to Love the Empty Air de Cristin O'Keefe Aptowicz este o colecție de poezii emoționantă care explorează relația autoarei cu mama sa și durerea profundă trăită după moartea acesteia. Prin imagini vii și profunzime emoțională, cartea surprinde complexitatea pierderii, combinând durerea sufletească cu momente de speranță și umor.
Avantaje:Cititorii au lăudat cartea pentru povestea sa frumoasă și sinceră, pentru rezonanța emoțională și pentru vulnerabilitatea autoarei. Mulți au găsit imaginile puternice și de impact, provocând răspunsuri emoționale puternice. Juxtapunerea durerii cu speranța și umorul a fost, de asemenea, bine primită, făcând experiența lecturii atât emoționantă, cât și relatabilă.
Dezavantaje:Unii cititori au remarcat faptul că tema durerii poate fi grea și poate provoca tristețe. Câțiva s-au declarat inițial nefamiliarizați cu poezia, sugerând că aceasta ar putea fi o provocare pentru cei care nu sunt obișnuiți cu genul, dar în cele din urmă au găsit-o plină de satisfacții.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
How to Love the Empty Air
Conținutul cărții:
"How to Love the Empty Air" a scriitoarei de nonficțiune și poetei Cristin O'Keefe Aptowicz, bestseller New York Times atinge noi culmi în cea de-a șaptea colecție de poezii revelatoare.
Durerea este unul dintre cele mai imposibile lucruri la care să pui cuvinte. În How to Love the Empty Air, Christin O'Keefe Aptowicz face imposibilul. Cu umor și onestitate, ea oferă alinare și chiar posibilitatea vindecării... -- Sarah Kay, autoarea cărții No Matter the Wreckage
Continuându-și tradiția de lucrări autobiografice captivante, How to Love the Empty Air explorează ce se întâmplă atunci când imposibilul devine real―.
La bine și la rău. Călătoria lui Aptowicz pentru a-și găsi fericirea și un cămin în lumea ei în continuă schimbare o vede luptându-se în orașe din America. Când norocul i se schimbă―.
În dragoste și în viață―.
Ea nu se poate abține să nu "spună soarelui / câmpurilor / cerului imens din Texas.... / să-mi spun mie însămi din nou și din nou până când o să cred". Totuși, traiectoria ascendentă a acestei noi vieți este zguduită de moartea subită a mamei poetei.
În anul care a urmat, Aptowicz a luptat împotriva puterii reducătoare la tăcere a durerii cu poezii intime, arse de pierdere și cu un umor greu de câștigat, surprinzând dansul pe care trebuie să îl facă toți cei proaspăt îndurerați între viața de zi cu zi și dorința "de a fugi cu această durere, / care nu este dușmanul tău, / această durere care poate acum este cel mai bun prieten al tău. / Această durere, care este soțul tău, / lucrul în care te încolăcești în fiecare noapte, / adormind în brațele lui..." La fel ca în premiatul The Year of No Mistakes, Aptowicz își numără pierderile și binecuvântările, știind cum, în ciuda tuturor, viața "unduiește fără limite, ca electricitatea, ca bucuria / ca... râsul, irezistibil și luminos, / un lucru imposibil de stăpânit."
