Cum să nu studiezi o boală: Povestea bolii Alzheimer

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare și critică a cercetării bolii Alzheimer, subliniind problemele legate de ipoteza amiloidă dominantă și sugerând necesitatea unei reevaluări a abordării științifice în ceea ce privește înțelegerea și tratarea bolii.

Cartea este lăudată pentru lizibilitatea sa, explicațiile clare și contextul istoric profund. Ea comunică în mod eficient idei științifice complexe într-o manieră accesibilă, ceea ce o face potrivită atât pentru oamenii de știință, cât și pentru neștiințifici. Oferă o perspectivă valoroasă asupra politicii și finanțării cercetării Alzheimer și solicită schimbări necesare în domeniu. Mulți recenzenți o recomandă ca lectură esențială pentru oricine este interesat de Alzheimer și de descoperirea de medicamente.

Unele critici se concentrează pe critica cărții cu privire la stadiul actual al cercetării bolii Alzheimer, sugerând că aceasta ar putea lăsa cititorii descurajați cu privire la direcția industriei. În plus, caracterul aprofundat al cărții ar putea cere cititorilor să se implice în subiecte complexe, care ar putea fi o provocare pentru cei cu cunoștințe minime de bază.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Not to Study a Disease: The Story of Alzheimer's

Conținutul cărții:

O autoritate în domeniul bolii Alzheimer oferă o istorie a eșecurilor din trecut și o foaie de parcurs care ne indică o nouă direcție în călătoria noastră către un leac.

Timp de decenii, unii dintre cei mai buni și mai inteligenți oameni de știință din domeniul medical s-au dedicat găsirii unui leac pentru boala Alzheimer. Ce s-a întâmplat? Unde este leacul? Cele mai mari descoperiri au avut loc în urmă cu douăzeci și cinci de ani, iar de atunci s-au înregistrat puține progrese. În cartea How Not to Study a Disease, neurobiologul Karl Herrup explică de ce descoperirile din anii '90 privind boala Alzheimer nu au dat roade și trasează o direcție pentru cercetările viitoare. Herrup descrie cercetările, explică de ce durează atât de mult și oferă o abordare pentru resetarea cercetărilor viitoare.

Herrup oferă o perspectivă unică din interior, descriind semnalele de alarmă pe care știința le-a ignorat în graba de a găsi un leac. Nu este crud atunci când scoate în evidență încăpățânarea, lăcomia și sfaturile greșite care au blocat domeniul, însă mesajul său final este unul în mare măsură optimist. Herrup prezintă o viziune nouă și cuprinzătoare a domeniului, care include o redefinire a bolii și o nouă conceptualizare a îmbătrânirii și a demenței, care ne cere să ne imaginăm creierul ca pe o serie de „cartiere” interconectate. El solicită schimbări în aproape fiecare aspect al efortului de cercetare a bolii Alzheimer, de la procesul de dezvoltare a medicamentelor, la mecanismele de sprijin pentru cercetarea fundamentală, la rolul adesea neglijat al mass-media științifice și multe altele. Cu „Cum să nu studiezi o boală”, Herrup oferă o foaie de parcurs care ne îndreaptă într-o nouă direcție în călătoria noastră către un leac pentru boala Alzheimer.