Cum să nu studiezi o boală: Povestea bolii Alzheimer (The Story of Alzheimer's)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare și captivantă a istoriei și a stadiului actual al cercetării bolii Alzheimer, criticând în special accentul excesiv pus pe ipoteza amiloidului. Cartea explică în mod eficient concepte științifice complexe într-o manieră accesibilă pentru neștiințifici, abordând în același timp problemele politice și de finanțare care influențează direcțiile de cercetare.

⬤ Bine scrisă și accesibilă pentru neștiințifici
⬤ context istoric cuprinzător
⬤ critică limitările cercetării actuale a bolii Alzheimer
⬤ oferă sugestii pentru direcțiile viitoare
⬤ narațiune perspicace și captivantă
⬤ valoroasă atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii generali
⬤ integrează știința cu politica și problemele de finanțare.

⬤ Critica paradigmelor de cercetare predominante ar putea fi polarizantă
⬤ unii cititori ar putea considera profunzimea discuției copleșitoare
⬤ opiniile contrare ale autorului ar putea contesta convingerile stabilite în domeniu.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Not to Study a Disease: The Story of Alzheimer's

Conținutul cărții:

O autoritate în domeniul bolii Alzheimer oferă o istorie a eșecurilor din trecut și o foaie de parcurs care ne indică o nouă direcție în călătoria noastră către un leac.

Timp de decenii, unii dintre cei mai buni și mai inteligenți oameni de știință din domeniul medical s-au dedicat găsirii unui leac pentru boala Alzheimer. Ce s-a întâmplat? Unde este leacul? Cele mai mari descoperiri au avut loc în urmă cu douăzeci și cinci de ani, iar de atunci s-au înregistrat puține progrese. În cartea How Not to Study a Disease, neurobiologul Karl Herrup explică de ce descoperirile din anii '90 privind boala Alzheimer nu au dat roade și trasează o direcție pentru cercetările viitoare. Herrup descrie cercetările, explică de ce durează atât de mult și oferă o abordare pentru resetarea cercetărilor viitoare.

Herrup oferă o perspectivă unică din interior, descriind semnalele de alarmă pe care știința le-a ignorat în graba de a găsi un leac. Nu este crud atunci când scoate în evidență încăpățânarea, lăcomia și sfaturile greșite care au blocat domeniul, însă mesajul său final este unul în mare măsură optimist. Herrup prezintă o viziune nouă și cuprinzătoare a domeniului, care include o redefinire a bolii și o nouă conceptualizare a îmbătrânirii și a demenței, care ne cere să ne imaginăm creierul ca pe o serie de cartiere interconectate. El solicită schimbări în aproape fiecare aspect al efortului de cercetare a bolii Alzheimer, de la procesul de dezvoltare a medicamentelor, la mecanismele de sprijin pentru cercetarea fundamentală, la rolul adesea neglijat al mass-media științifice și multe altele. Cu "Cum să nu studiezi o boală", Herrup oferă o foaie de parcurs care ne indică o nouă direcție în călătoria noastră către un tratament pentru boala Alzheimer.