Cunoașterea realității de către om: O introducere în epistemologia tomistă

Recenzii ale cititorilor

În general, „Cunoașterea realității de către om” de Frederick D. Wilhelmsen este lăudată pentru perspectivele sale profunde asupra epistemologiei lui Toma de Aquino, ceea ce o face o lectură semnificativă pentru cei interesați de filosofia clasică. Deși este remarcată pentru faptul că este iluminatoare și schimbă viața, există unele probleme cu calitatea tipăririi și lizibilitatea.

⬤ Excelentă introducere în epistemologia tomistă.
⬤ Oferă o perspectivă profundă și clară asupra cunoașterii umane.
⬤ Schimbă perspectivele filosofice și răspunde la întrebări filosofice profunde.
⬤ Lectură plăcută și lămuritoare, cu valoare educativă.
⬤ Valoare mare pentru o carte tehnică și pătrunzătoare.

⬤ Dificil de citit și poate necesita ajutor extern pentru a fi pe deplin înțeleasă.
⬤ Calitate slabă a imprimării, inclusiv pagini întoarse cu susul în jos și text nealiniat.
⬤ Unele exemplare au fost raportate ca fiind deteriorate.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Man's Knowledge of Reality: An Introduction to Thomistic Epistemology

Conținutul cărții:

Publicată pentru prima dată în 1956, lucrarea lui Frederick Wilhelmsen Cunoașterea realității de către om rămâne un studiu clasic în epistemologia tomistă.

Wilhelmsen începe cu o examinare a ceea ce el numește „problema critică” a lui Descartes; și anume, presupusa incapacitate a filosofiei de a obține ceea ce Descartes numește „cunoaștere sigură”. Folosind argumentul lui Descartes ca punct de plecare, el lansează apoi o examinare cuprinzătoare a realismului metafizic tomist, concentrându-se asupra experienței noastre primare a ființei ca adevăr evident pe baza căruia ne putem ordona experiența realității.

Pornind de la acest prim principiu al ființei, Wilhelmsen trece la examinarea naturii existenței, cunoașterii și judecății și a modului în care acestea ne modelează experiența realității. În ciuda intelectualității inerente unei astfel de lucrări, Wilhelmsen își dovedește meritele atât ca filosof, cât și ca profesor, prin faptul că nu se îndepărtează niciodată de implicațiile practice ale acestor idei, demonstrând în mod incisiv modul în care teoriile lui Descartes și ale altora au dus la pierderea unității și integrității ființei, conducând la numeroasele dualisme false ale lumii moderne.