Cursa pentru ieșiri: destrămarea sistemului japonez de protecție socială (The Unraveling of Japan's System of Social Protection)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Reform Dynamics in Japan: Exit and Voice” de Leonard Schoppa analizează modul în care dinamica «exit» și «voice», bazată pe modelul lui Albert Hirschman, influențează politicile de reformă din Japonia. Schoppa examinează rolul întreprinderilor și al femeilor în modelarea acestor reforme, în special în perioada postbelică și în timpul crizelor care au apărut în anii 1990.

Autorul aplică eficient un model teoretic pentru a analiza probleme economice și sociale complexe din Japonia, oferind o perspectivă clară asupra circumstanțelor care favorizează reformele. Studiile de caz care ilustrează acțiunile firmelor și ale femeilor sunt bine documentate și demonstrează implicațiile practice ale cadrului exit and voice. Cartea evidențiază realizările semnificative din reformele în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice determinate de cereri colective, demonstrând potențialul eforturilor organizate.

Unii cititori pot considera că accentul pus pe modelele teoretice este limitativ, deoarece cartea întrepătrunde dimensiuni economice și sociale care pot fi prea complexe pentru cei care caută o relatare directă. În plus, discuția despre limitările cu care se confruntă femeile în forța de muncă i-ar putea face pe unii cititori să dorească o explorare mai profundă a acestor provocări și a implicațiilor lor societale mai largi.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Race for the Exits: The Unraveling of Japan's System of Social Protection

Conținutul cărții:

Contrar tuturor așteptărilor, recesiunea pe termen lung din Japonia nu a provocat nicio mișcare politică susținută pentru a înlocui structura economică defectuoasă a națiunii. Contractul social de bază al țării s-a dovedit până acum rezistent la reformă, chiar și în fața unor condiții nefavorabile persistente.

În Race for the Exits, Leonard J. Schoppa explică de ce a rezistat și cât de mult poate dura. Sistemul japonez postbelic al capitalismului de convoi a negociat locuri de muncă pe viață pentru lucrătorii de sex masculin în schimbul sprijinului guvernamental pentru industrie și al îngrijirii private (de către femei) a copiilor și persoanelor în vârstă.

Două grupuri sociale au dus o povară deosebit de grea în asigurarea protecției sociale a celor slabi și dependenți: întreprinderile mari, care s-au angajat să își mențină forța de muncă de bază pe statele de plată chiar și în perioadele de criză, și femeile, care au rămas acasă pentru a avea grijă de casele și familiile lor. Utilizând cadrul exit-voice făcut celebru de Albert Hirschman, Schoppa susține că ambele grupuri au ales mai degrabă exit decât voice, lipsind procesul politic de energia necesară pentru a promova reformele necesare în sistem.

În loc să lupte pentru reformă, firmele transferă încet locurile de muncă în străinătate, iar multe femei renunță la speranțele de a concilia familia și cariera. Cu toate acestea, în timp, aceste tendințe au exercitat presiuni economice și demografice crescânde asupra contractului social. Pe măsură ce industriile își reduc operațiunile interne, economia japoneză este și mai diminuată.

Japonia s-a confruntat, de asemenea, cu o scădere a numărului de copii, deoarece femeile renunță la maternitate. Schoppa sugerează că o ruptură radicală cu contractul social japonez din trecut devine inevitabilă pe măsură ce sistemul se destramă încet și în liniște.