Cursul de lumină: Primul curs în științele naturii: Lumină, culoare, sunet-masă, electricitate, magnetism

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Curs de lumină” de Steiner primește recenzii mixte din partea cititorilor, subliniindu-se în special valoarea sa pentru părinți și educatori. Deși oferă perspective importante, în special cu privire la modul simplu de a-i învăța pe copii despre lume, unii cititori consideră că conceptele sunt dificil de înțeles.

⬤ Lectură valoroasă pentru părinții care iau decizii educaționale
⬤ ajută la echilibrarea studiilor academice pentru elevi
⬤ conținut interesant și important.

⬤ Dificil de urmărit pentru unii cititori
⬤ conceptele pot părea complexe și provocatoare
⬤ gândirea cinematică poate împiedica înțelegerea.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Light Course: First Course in Natural Science: Light, Color, Sound--Mass, Electricity, Magnetism

Conținutul cărții:

"Acum a sosit de fapt momentul în care... avem o străfulgerare subconștientă a imposibilității abordării moderne a naturii și un oarecare sentiment că lucrurile trebuie să se schimbe.

" - Rudolf Steiner Cursul lui Rudolf Steiner despre lumină, care include explorări ale culorii, sunetului, masei, electricității și magnetismului, prevestește zorii unei noi viziuni asupra lumii în științele naturii, care va pune pe butuci noțiunea noastră de lume fizică. Acest "prim curs" de științe naturale, oferit profesorilor noii școli Waldorf din Stuttgart ca sursă de inspirație pentru dezvoltarea curriculumului de fizică, se bazează pe abordarea fenomenologică a lui Goethe în ceea ce privește studiul naturii.

Recunoscând că fizicienii moderni ajunseseră să considere ideile lui Goethe despre fizică drept un "fel de nonsens", Steiner pune în contrast abordarea științifică tradițională, care tratează fenomenele ca dovezi ale "legilor naturale", cu știința goetheană, care respinge ideea unei legi abstracte din spatele fenomenelor naturale și caută în schimb să fie o "descriere rațională a naturii". " Steiner corectează apoi reducționismul mecanicist practicat de către pozitiviștii științifici, subliniind în schimb validitatea experienței umane și arătând spre o revoluție în paradigmele științifice care ar recupera terenul pentru subiect - ființa umană - în studiul naturii.