Dacă lemnul mut

Titlul original:

If the Mute Timber

Conținutul cărții:

Prima colecție a lui Tom Docherty, If the Mute Timber, începe "nu cu o carte / nici măcar cu o ureche atentă", ci cu fragmentul evaziv din titlul său. Poemele se situează in medias res: printre păsări sau pietre funerare, între rânduri de rugăciune, în fluxul de aparențe.

Locurile fără cuvinte devin puncte focale: poemele caută articularea în viața de dinainte de naștere și de după moarte; în viețile animale și imaginare; în operele de muzică, pictură și arhitectură; și în tăcerile variate ale relațiilor umane și divine. Într-un sens, poemele sunt variații pe tema vanitas - dar tranzitivitatea vieții și a artefactelor sale este transpusă într-o ofertă, o cheie potențială în care să se înscrie opera. Când sunt urmate până la sfârșitul lor natural, fragmentele devin propoziții, notele sunt cântate.

If the Mute Timber găsește o serie de forme - silabe, cvasi-sonete, modele de rime cu deplasare metrică - care urmăresc să aducă un sens deosebit "sencelesei" (după cum spune epigraful din Sidney). Și nu doar sens, ci și senzualitate.

Poemele par adesea să se apropie atât de mult de ceva, încât îl ating (sau îl gustă sau îl văd). Dar ce anume? Sunetul "în alt loc", "finalul perfect / la care nu se ajunge niciodată".

În echilibristica lor, privind atât în urmă, cât și înainte, aceste poeme nu se pot termina acolo unde au început; frazarea lor aduce schimbări, ca la fragmente asupra cărora se aruncă o nouă lumină: "da, se spune / apoi, apoi, apoi...".