Daniel-Francois-Esprit Auber: Zerline

Conținutul cărții:

Daniel-Francois-Esprit Auber (1782-1871) a fost mult timp considerat unul dintre cei mai tipic francezi, precum și unul dintre cei mai de succes compozitori de operă ai secolului al XIX-lea. Deși talentat din punct de vedere muzical, a ales inițial o carieră în comerț, dar curând și-a dat seama că viitorul său se află în muzică. A studiat cu Cherubini și nu a trecut mult timp până când opera sa comică La Bergere Chateleine (1820), scrisă la vârsta de 38 de ani, l-a consacrat ca compozitor de operă. Poate cel mai important punct de cotitură în viața lui Auber a fost întâlnirea cu libretistul Eugene Scribe (1791-1861), cu care a dezvoltat un parteneriat de lucru lung și ilustru, care s-a încheiat doar odată cu moartea lui Scribe. Succesul a urmat succesului; opere precum Le Macon (1825) și La Muette de Portici (1828) i-au adus lui Auber faima publică și recunoașterea oficială. În 1829 a fost numit membru al Institutului, în 1839 director de concerte la Curte, în 1842 director al Conservatorului, în 1852 director muzical al Capelei Imperiale, iar în 1861 mare ofițer al Legiunii de Onoare. Auber pare să fi fost sortit să trăiască în vremuri revoluționare; în timpul lungii sale vieți, nu mai puțin de patru revoluții au avut loc în Franța (1789, 1830, 1848, 1870). Faimoasa mare operă istorică a lui Auber, La Muette de Portici (cunoscută și sub numele eroului său, Masaniello), se bazează, poate fără surpriză, pe revoluție, descriind revolta napolitană din 1647 împotriva dominației spaniole.

Este o operă cheie în istoria operei și are o istorie revoluționară: o reprezentație a acestei opere la Bruxelles în 1830 a contribuit la declanșarea revoluției care a dus la separarea Belgiei de Olanda. A fost o revoluție care a grăbit moartea lui Auber la vârsta de 89 de ani. Acesta a murit la 12 mai 1871, în urma unei lungi boli agravate de privațiunile și pericolele asediului Parisului. A refuzat să părăsească orașul pe care îl iubise dintotdeauna, chiar și după ce casa sa a fost incendiată de petroleurs et petroleuses. Printr-o răsturnare de situație, casa compozitorului Masaniello, vocea libertății romantice, fusese marcată cu un semn. Uverturile lui Auber erau cândva ușor de recunoscut, favorite ale repertoriului clasic ușor. Melodiile sale grațioase și ritmurile de dans au avut o influență uriașă, atât asupra pianului și muzicii instrumentale, cât și asupra genului de operă comică romantică, în special în Germania. Gusturile muzicale și moda s-au schimbat, iar publicul contemporan este mai obișnuit cu muzica mai grea a verismului, a transcendentalismului wagnerian și a experimentalismului secolului XX. Operele în sine, cu excepția Fra Diavolo (1830), sunt rareori interpretate, însă arta elegantă, delicată și reținută a lui Auber rămâne la fel de atrăgătoare pentru ascultătorii exigenți ca întotdeauna.

Zerline, operă în trei acte cu libret de Eugene Scribe, a fost prezentată pentru prima dată la Academie nationale de musique (Salle de la rue Le Peletier) pe 16 mai 1851. Scena este plasată în Palermo, în timpul Restaurației. Prințul de Roccanera, căsătorit cu sora regelui, are o presupusă nepoată, Gemma. În realitate, aceasta este fiica lui Zerline, o vânzătoare de portocale. Aceasta din urmă a fost răpită de pirați și, întorcându-se la Palermo după multe încercări, își întâlnește acum fiica, asumându-și rolul de mătușă. Ea află că Gemma iubește un tânăr ofițer de marină, Rodolphe, dar că soția prințului dorește ca Gemma să se căsătorească cu vărul regelui, cu mult împotriva dorinței fetei. În actul al treilea, Zerline, alertată deja de o intrigă compromițătoare pentru cei doi tineri îndrăgostiți, reușește să le protejeze integritatea și să realizeze unirea lor. Acțiunea este mai potrivită pentru un vodevil decât pentru o operă, iar scenariul nu prezintă un interes înnăscut. Rolul Zerline a fost conceput special pentru marea contralto Marietta Alboni (1823-94), fiind primul rol creat de aceasta. Uvertura în si bemol major stabilește imediat natura familială a dramei, cu parabola sa despre păcatele din trecut, disparitatea socială și iubirea maternă care învinge totul. Există o aluzie la decorul sicilian în cele două coruri de deschidere ale actului 1, care sunt dominate de ritmuri de barcarolle în stabilirea couleur locale.

Talentul magnific al lui Alboni a adăugat o mare valoare muzicii ușoare scrise de Auber pentru această pânză mică. În consecință, lucrarea conține multe piese de natură pur virtuozistă. Printre acestea se numără grand air d'entree O Palerme o Sicile, canzonetta Achetez mes belles oranges, tema centrală, și duetul pentru soprană și contralto Quel trouble en mon ame din actul 1. Este ca și cum decorul italian al poveștii și originile italiene ale primadonei l-au determinat pe Auber să se întoarcă la dragostea sa timpurie pentru Rossini și la atașamentul său de durată față de formele muzicale italiene și culoarea locală (ca în Fiorella, La Muette de Portici, Fra Diavolo, Acteon, La Sirene, Zanetta și Haydee). Partea vocală a Zerlinei este o re-creare conștientă a vechiului mod Rossini, iar diferitele sale solo-uri sunt scrise în stilul contralto-ului virtuoz al operei seria, evident, cu o floare gallică contemporană proprie lui Auber. Grand Air demonstrează toate aceste caracteristici. Distribuția originală a fost următoarea: Merly (Roccanera); Mlle Marietta Alboni (Zerline); Mlle Maria-Dolores-Benedicta-Josephine Nau (Gemma); Aimes (Rodolphe); Mlle Dameron (Prințesa de Roccanera); și Lyons (Marchizul de Bettura). Lucrarea a fost reprezentată doar de 14 ori la Paris, fără nicio reluare. A fost tradusă în italiană și produsă la Bruxelles (în franceză) și la Londra (în italiană).