Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea pătrunde în partea întunecată a muzicii populare, examinând legăturile acesteia cu violența din punct de vedere istoric și în contexte contemporane. Sunt abordate diverse genuri, incidente violente la concerte, precum și efectele psihologice pe care muzica le poate avea asupra ascultătorilor. Autorii propun o analiză atât a incitării la violență prin muzică, cât și a stârnirii emoționale pe care o poate provoca. Ei discută, de asemenea, implicațiile politice privind muzica tare și potențialele sale consecințe. Deși lucrarea este lăudabilă pentru perspectivele sale, este posibil să nu surprindă pe deplin domeniul mai larg al naturii muzicii populare.
Avantaje:Cartea oferă o explorare teoretică și istorică aprofundată a legăturilor dintre muzică și violență. Ea include o varietate de exemple, inclusiv incidente mai puțin cunoscute din Australia. Distincția dintre „incitare” și „excitare” adaugă profunzime analizei. Ea evidențiază aspecte sociale importante privind rolul muzicii în incitarea la violență și impactul acesteia asupra ascultătorilor.
Dezavantaje:Unii recenzenți consideră că autorii nu înțeleg pe deplin implicațiile complete ale fenomenelor muzicii populare. Există îngrijorarea că această carte poate simplifica relațiile complexe, concentrându-se în principal pe „partea întunecată”, în loc să recunoască interconexiunile într-un context mai larg.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Dark Side of the Tune: Popular Music and Violence
Conținutul cărții:
Scrisă împotriva romanțării simpliste, dar dominante din punct de vedere academic, a muzicii populare ca forță pozitivă, această carte se concentrează pe "partea întunecată" a subiectului. Este o examinare de pionierat a modurilor în care muzica populară a fost utilizată în asociere cu violența, variind de la ceea ce pare a fi o relație întâmplătoare, la una în care muzica este aplicată în mod explicit ca instrument al violenței.
O trecere în revistă preliminară a fundamentelor fiziologice și cognitive ale sunetului/auzului, care sunt distinctive în cadrul senzoriului, dezvăluie în special potențialul lor de violență organică și psihică. Studiul elaborează apoi definiții de lucru ale termenilor-cheie (inclusiv ideea controversată de "popular") în scopul acestei investigații și oferă o trecere în revistă istorică a exemplelor de legături între muzică și violență, din timpurile (pre)biblice până la sfârșitul secolului al XIX-lea. A doua jumătate a cărții se concentrează asupra epocii moderne, marcată în acest caz de apariția tehnologiilor prin care muzica poate fi augmentată, generată și diseminată electronic, începând cu apariția înregistrărilor sonore din anii 1870 și continuând cu audio-internet și alte tehnologii audio contemporane.
Johnson și Cloonan susțin că aceste tehnologii au transformat potențialul muzicii de a media confruntările culturale de la nivel local la nivel global, în special prin violență. Autorii prezintă o taxonomie a istoriei cazurilor de legătură între muzica populară și violență, trecând prin forme din ce în ce mai intense ale acestei relații, culminând cu exemplele actuale ale muzicii și torturii, inclusiv cele din Bosnia, Darfur și de către forțele americane din Irak și GuantAnamo Bay.
Totuși, aceasta nu este o simplă succesiune de date, ci o sinteză argumentativă. Astfel, secțiunea finală dezbate implicațiile acestei legături atât pentru studiile de muzică populară în sine, cât și pentru politica și reglementările culturale, etica cetățeniei și argumentele privind drepturile omului.
