De ce contează Homer: O istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Why Homer Matters” (De ce este Homer important), scrisă de Adam Nicolson, a primit aprecieri deosebite pentru scriitura sa captivantă și explorarea amplă a semnificației lui Homer, combinând reflecțiile personale, contextul istoric și analiza literară. Cititorii îi apreciază stilul poetic, accesibilitatea pentru publicul larg și cunoștințele profunde despre literatura și cultura Greciei antice. Cu toate acestea, unele recenzii notează o lipsă de coerență în structură, în special în ultimele capitole, alături de critici privind digresiunile și anecdotele personale ale autorului.

⬤ Scriere captivantă și elegantă, care este adesea poetică.
⬤ Explorare amplă a semnificației lui Homer în istorie și literatură.
⬤ Face cultura Greciei antice relaționabilă și accesibilă pentru cititorii moderni.
⬤ Bogată în reflecții personale și descrieri științifice din experiența proprie a autorului.
⬤ Oferă perspective istorice și încurajează cititorii să își reconsidere înțelegerea Iliadei și Odiseei.

⬤ Lipsă de coerență și structură, în special în ultimele capitole.
⬤ Unele digresiuni și anecdote personale care distrag atenția de la subiectul principal.
⬤ Câțiva cititori au considerat că anumite secțiuni (cum ar fi poveștile traumelor personale) sunt deranjante sau irelevante pentru temele centrale.

(pe baza a 104 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why Homer Matters: A History

Conținutul cărții:

"Complexă, personală și profundă... o scriere impetuoasă și curajoasă... plină de săbii și sulițe care provoacă carnagiul din Iliada." - The Wall Street Journal

Why Homer Matters este o călătorie magică de descoperire prin întinderi largi ale trecutului, cusute împreună de Iliada și Odiseea și de metaforele lor despre viață și necazuri. Poemele lui Homer - transmise oral de-a lungul generațiilor, modelate și remodelate într-o tradiție vie, care se reînnoiește singură - ocupă, după cum scrie Adam Nicolson, "un al treilea spațiu" în modul în care ne raportăm la trecut: nu ca memorie, care nu durează mai mult de trei generații, nici ca relatări obiective ale istoriei, ci ca epopee, inventată după memorie, dar înainte de istorie, poezie care își propune "să lege rănile provocate de timp".

Poemele homerice se numără printre cele mai vechi povești pe care le avem, având rădăcini adânci în stepele eurasiatice de dincolo de Marea Neagră, dar apărând în jurul anului 2000 î.Hr. când oamenii care aveau să devină greci au venit în sud și s-au ciocnit și s-au contopit cu locuitorii mai sofisticați din estul Mediteranei.

Poemele, care pun întrebări eterne despre individ și comunitate, onoare și serviciu, dragoste și război, ne spun cum am devenit ceea ce suntem.