De ce nu s-au întunecat cerurile? Soluția finală în istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Arno Mayer prezintă un argument funcționalist convingător cu privire la Holocaust, susținând că exterminarea evreilor a rezultat dintr-o serie de circumstanțe legate de efortul de război nazist, mai degrabă decât dintr-un plan premeditat. În timp ce cartea este lăudată pentru dovezile detaliate și abordarea sa academică, ea invită, de asemenea, critici din partea celor care favorizează perspectivele intenționaliste.

⬤ Oferă un argument logic puternic și bazat pe dovezi pentru punctul de vedere funcționalist cu privire la Holocaust.
⬤ Examinează în profunzime factorii complecși care au condus la Holocaust, în special impactul războiului împotriva Uniunii Sovietice.
⬤ Recunoscută ca o lucrare istorică importantă și puternică, potrivită atât pentru istoricii amatori, cât și pentru cei profesioniști.
⬤ Bine primită cu recenzii pozitive pentru analiza sa aprofundată și narațiunea convingătoare.

⬤ Cartea poate fi dificil de citit pentru unii datorită abordării sale academice.
⬤ Se confruntă cu critici semnificative din partea cercetătorilor intenționaliști care contestă concluziile lui Mayer.
⬤ Unele recenzii sugerează că nu se va ajunge niciodată la un acord asupra unei teorii cauzale unificate pentru explicarea Holocaustului, ceea ce ar putea duce la confuzie în rândul cititorilor.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why Did the Heavens Not Darken?: The Final Solution in History

Conținutul cărții:

A făcut exterminarea evreilor parte din planul nazist încă de la început? Arno Mayer oferă un răspuns surprinzător și convingător la această întrebare, care este foarte dezbătută în rândul istoricilor de astăzi.

Procedând astfel, el oferă una dintre cele mai amănunțite și convingătoare explicații ale modului în care a avut loc genocidul în cartea Why Did the Heavens Not Darken?, care a provocat un larg interes și controverse la prima publicare. Mayer demonstrează că, deși antisemitismul naziștilor a fost întotdeauna virulent, acesta nu a devenit genocidar până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când eșecul campaniei lor masive, de tipul „totul sau nimic” împotriva Rusiei, a declanșat soluția finală.

El detaliază etapele care au condus la aceastăenorocire, arătând cum au evoluat cadrele instituționale și ideologice care au făcut-o posibilă și cum ambele au fost legate de eșecul din teatrul estic. În acest fel, Iudeocidul este plasat în contextul mai larg al istoriei europene, arătând cum „cauze sfinte” similare din trecut au declanșat infamii analoge - deși mult mai puțin cataclismice.