The Furies: Violență și teroare în revoluțiile franceză și rusă

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Furies: Violența și teroarea în revoluțiile franceză și rusă” oferă o analiză comparativă a Revoluției Franceze (1789) și a Revoluției Ruse (1917), concentrându-se pe temele terorii și brutalității folosite pentru instaurarea noilor regimuri. Cititorii apreciază profunzimea analizei și explorarea unor teme complexe precum violența, răzbunarea și ideologia, deși unele critici menționează puncte slabe în argumentele prezentate.

Cartea oferă o analiză comparativă profundă a celor două revoluții, explorează teme complexe într-o manieră nuanțată și stimulează o reflecție profundă asupra naturii violenței în revoluții. Mulți au apreciat rigoarea sa academică și capacitatea de a răspunde la diverse întrebări istorice.

Unii recenzenți au găsit teza puternică, dar au susținut că argumentul general al cărții a fost slab. Au existat critici cu privire la dependența de surse secundare și la organizarea materialului, care ar putea să nu transmită în mod eficient temele vizate.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Furies: Violence and Terror in the French and Russian Revolutions

Conținutul cărții:

Marele romantism și teama de revoluții sângeroase - un amestec ciudat de idealism și teroare - au fost înlocuite de credința oarbă în expansiunea fără sânge a drepturilor omului și a capitalismului global. În ciuda istoriei, violența este respinsă ca fiind rară, imorală și contraproductivă. Argumentând împotriva acestei iluzii omniprezente, distinsul istoric Arno J. Mayer analizează cele mai tumultoase și influente două revoluții ale timpurilor moderne: Revoluția Franceză din 1789 și Revoluția Rusă din 1917.

Deși aceste două convulsii au apărut în medii diferite, ele au urmat cursuri similare. Gândirea și limbajul Franței iluministe reprezentau gloria civilizației occidentale; cele ale intelectualității Rusiei țariste erau marginale. Ambele revoluții au început ca revolte menite să combată lipsa de rațiune, nedreptatea și inegalitatea; ambele au înlăturat vechile regimuri și au sfidat religiile stabilite în societăți care erau în proporție de 85% țărănești și analfabete; ambele au presupus întoarcerea terifiantă a răzbunării reprimate. Contrar credinței predominante, susține Mayer, ideologiile și personalitățile nu au controlat evenimentele. Mai degrabă, valul de violență i-a copleșit pe actorii politici care au preluat puterea și au rămas fără cârmă. Chiar și cele mai bune planuri nu au putut opri haosul care, în același timp, i-a avantajat și i-a înghițit. Mayer susține că am ignorat o parte esențială a tuturor revoluțiilor: rezistențele la revoluție, atât interne, cât și externe, care contribuie la alimentarea spiralei terorii.

În comparația sa cuprinzătoare, dar atentă, a celor două revoluții transnaționale din lume, Mayer urmărește desfășurarea lor - de la Declarația franceză a drepturilor omului și Declarația bolșevică a drepturilor maselor muncitoare și exploatate; escaladarea violenței inițiale în domnia terorii din 1793-95 și din 1918-21; dezmembrarea bisericilor și religiei hegemonice din ambele societăți; externalizarea terorii prin războaiele napoleoniene; și internalizarea ei în Rusia sovietică sub forma Terorii lui Stalin într-o singură țară. Făcând uz critic de teorie, veche și nouă, Mayer sparge ipotezele neexaminate și dezbaterile predominante cu privire la atributele acestor revoluții particulare pentru a ridica întrebări mai largi și mai tulburătoare despre natura violenței revoluționare care participă la noi fundamente.