De la Aristotel la Darwin și înapoi: O călătorie în cauzalitatea finală, specii și evoluție

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează relația dintre teleologie și evoluție printr-o perspectivă filozofică, în special dintr-o perspectivă aristotelică, dar se confruntă cu critici pentru problemele de traducere, accentul istoric și angajamentul limitat față de perspectivele științifice contemporane.

Cartea este apreciată pentru stilul său de scriere umoristic și captivant, oferind o perspectivă valoroasă asupra viziunilor aristotelice asupra naturii și teleologiei. De asemenea, este recunoscută ca o lucrare esențială care pune în discuție punctele de vedere reducționiste și oferă o examinare atentă a implicațiilor filosofice ale evoluției.

Criticii remarcă faptul că traducerea este slabă, ceea ce o face dificil de citit. Accentul istoric eclipsează argumentele filosofice, pe care mulți le-au considerat inadecvate sau abordate doar superficial. În plus, unii recenzenți au fost dezamăgiți de lipsa de angajament față de descoperirile științifice moderne, cum ar fi ADN-ul, și au considerat că cartea nu a oferit o perspectivă profundă asupra relației dintre teoria darwinistă și cauzalitatea finală.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

From Aristotle to Darwin and Back Again: A Journey in Final Causality, Species, and Evolution

Conținutul cărții:

Teoria evoluției a lui Darwin rămâne controversată, chiar dacă majoritatea oamenilor de știință, filosofilor și chiar teologilor o acceptă, într-o anumită formă, ca explicație pentru varietatea organismelor. Controversa izbucnește atunci când teoria este folosită pentru a încerca să explice totul, inclusiv fiecare aspect al vieții umane, și pentru a nega rolul unui Creator sau un scop al vieții.

Exagerarea multor oameni de știință în chestiuni care depășesc limitele autoimpuse ale metodei științifice este poate explicată în parte prin pierderea a două idei importante în gândirea modernă - cauzalitatea finală sau scopul și cauzalitatea formală. Oamenii de știință înlătură, pe bună dreptate, această idee din gândirea lor științifică, deoarece ei caută explicații doar la nivelul cauzelor materiale și eficiente. Cu toate acestea, mulți dintre ei concluzionează în mod eronat, în urma studiului lor selectiv al lumii, că cauzele finale și formale nu există deloc și că acestea nu își au locul în studiul rațional al vieții. De asemenea, mulți presupun în mod eronat că filosofia nu se poate baza pe descoperirile științifice, în lumina cauzalității finale și formale, pentru a înțelege mai bine lumea și omul.

Marele filozof și istoric al filozofiei, Etienne Gilson, își propune să demonstreze că cauzalitatea finală sau intenționalitatea și cauzalitatea formală sunt principii pentru cei care gândesc serios și cu atenție despre lume, inclusiv despre lumea biologiei. Gilson insistă asupra faptului că o înțelegere complet rațională a organismelor și a sistemelor biologice necesită noțiunea filosofică de teleologie, ideea că anumite tipuri de lucruri există și au scopuri sau scopuri a căror îndeplinire este legată de natura lor - cu alte cuvinte, cauze formale și finale. Abordarea sa se bazează pe reflecția filosofică asupra faptelor științifice, nu pe teologie sau pe un apel la autorități religioase precum Biserica sau Biblia.