Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează transformarea Asiei moderne, concentrându-se pe modul în care unele regimuri autoritare au trecut la democrație nu din cauza slăbiciunii, ci printr-un proces alimentat de încredere, denumit democratizare prin forță. Autorul explică faptul că aceste regimuri, încrezătoare în stabilitatea lor și în succesul lor viitor în alegeri, au optat pentru democratizare în timp ce dețineau încă o putere semnificativă, considerând-o un experiment reversibil.
Avantaje:Cartea oferă o perspectivă unică asupra procesului de democratizare din Asia, subliniind rolul încrederii în liderii autoritari ca factor-cheie în tranziția acestora către democrație. Se discută despre echilibrul de putere dintre stat și societate și se subliniază importanța schimbărilor instituționale adaptive în menținerea rezistenței regimului.
Dezavantaje:Unii cititori pot considera că conceptul de „democrație prin forță” este controversat sau contraintuitiv, deoarece contrazice teoria tradițională conform căreia democrația se naște din regimuri mai slabe, care eșuează. În plus, analiza poate fi considerată ca fiind prea concentrată asupra elitelor politice, ceea ce ar putea minimaliza agenția și impactul societății civile și al mișcărilor populare.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
From Development to Democracy: The Transformations of Modern Asia
Conținutul cărții:
De ce unele dintre regimurile autoritare din Asia s-au democratizat pe măsură ce s-au îmbogățit - și de ce altele nu au făcut-o
În ultimul secol, Asia a fost transformată prin creștere economică rapidă, industrializare și urbanizare - un record spectaculos de dezvoltare care a transformat una dintre cele mai sărace regiuni ale lumii într-una dintre cele mai bogate. Cu toate acestea, democratizarea Asiei a fost mult mai inegală, în ciuda corelației globale dintre dezvoltare și democrație. De ce unele țări asiatice au devenit mai democratice pe măsură ce s-au îmbogățit, în timp ce altele - mai ales China - nu au devenit? În From Development to Democracy, Dan Slater și Joseph Wong oferă un răspuns cuprinzător și original la această întrebare crucială.
Slater și Wong demonstrează că Asia sfidează așteptările convenționale conform cărora regimurile autoritare acceptă democratizarea doar în ultimă instanță, în momente de slăbiciune. În schimb, dictatorii asiatici au urmărit reformele democratice ca o strategie proactivă pentru a-și revitaliza puterea dintr-o poziție de forță. De o importanță centrală este dacă autoritarii sunt încrezători în victorie și stabilitate. În Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, acești factori au încurajat democrația prin forță, în timp ce experimentele democratice din Indonezia, Thailanda și Myanmar au avut mai puțin succes și au fost mai reversibile. În același timp, rezistența la reformele democratice s-a dovedit de netrecut în Singapore, Malaezia, Hong Kong, China, Vietnam și Cambodgia. Reconsiderând represiunea Chinei din 1989, Slater și Wong susțin că aceasta a fost acțiunea unui regim prea slab pentru a ceda, dar nu prea puternic pentru a eșua, și explică de ce China poate permite democrația fără a provoca instabilitate.
Rezultatul este o istorie regională cuprinzătoare care oferă noi perspective importante despre când și cum au loc tranzițiile democratice - și care ar putea fi viitorul Asiei.
