Designul organizațional: Cadre, principii și abordări

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 5 voturi.

Titlul original:

Organization Design: Frameworks, Principles, and Approaches

Conținutul cărții:

Prefață.

Prefața se va axa pe inspirația și originea cărții, contextul în care a fost scrisă și publicul căruia îi este destinată. În plus, aceasta va furniza o schiță a capitolelor și un ghid pentru navigarea și utilizarea cărții și a caracteristicilor sale (atât pentru lectori/studenți, cât și pentru practicieni).

PARTEA 1: CE ESTE DESIGNUL ORGANIZAȚIONAL.

Capitolul 1: Ce este designul organizațional?

În acest prim capitol al textului principal, vom face o scurtă trecere în revistă a istoriei designului organizațional, atât ca activitate managerială, cât și ca domeniu de cercetare academică. La început, vom face distincția între proiectarea organizațională și dezvoltarea organizațională. Capitolul va defini apoi despre ce este vorba atunci când vorbim despre proiectarea organizațională. Vor fi prezentate mai multe cadre care își propun să răspundă la această întrebare, în primul rând modelul Star al lui Jay Galbraith și "problemele fundamentale ale organizării" ale lui Phanish Puranam. Vom analiza modul în care modelul Star a fost utilizat și adaptat de către universitari și practicieni și vom compara și contrasta modelul cu modele similare, cum ar fi modelul 7-S și modelul congruenței al lui Nadler & Tushman. Vom analiza apoi modul în care cadrul lui Puranam (cu o bază în lucrările academice) se raportează la modelul lui Galbraith. În cele din urmă, vom acorda atenție termenilor "model operațional" și "model de afaceri" - populari printre consultanți și practicieni - și îi vom raporta la proiectarea organizației și la cadrele abordate în acest capitol.

Capitolul 2: Care sunt factorii declanșatori pentru proiectarea organizației?

În acest capitol, vom aborda motivele și factorii declanșatori care determină organizațiile să își reconsidere concepția. Fundamentul raționamentului din acest capitol se află în teoria contingenței (Lawrence & Lorsch, Donaldson), ideea conform căreia organizațiile își adaptează proiectarea pentru a se potrivi contextului lor. Vom analiza în profunzime câteva dintre principalele factori declanșatori ai reproiectării care decurg din gândirea de contingență, cum ar fi creșterea, o nouă strategie, un nou peisaj concurențial și schimbările tehnologice. În plus, vom analiza unele simptome comune ale unei concepții care nu se mai potrivește contextului, cum ar fi luarea de decizii deficitare, comunicarea defectuoasă și demotivarea. Vom aborda, de asemenea, unele dintre forțele inerțiale (Hannan & Freeman) care tind să împiedice organizațiile să treacă prin reproiectarea necesară, cum ar fi costurile irecuperabile, politica organizațională și barierele de reglementare. În cele din urmă, vom acorda atenție fenomenului de izomorfism (DiMaggio & Powell), care descrie modul în care firmele nu își proiectează organizația, ci mai degrabă "împrumută" modele/designuri de la alte organizații. Vom corela acest comportament cu modul în care organizațiile fac față modelor de gestionare (Birkinshaw), cum ar fi Agile.

Capitolul 3: Ce face ca o organizație să fie bine concepută?

Acest capitol explorează întrebarea dacă există principii universale care ar trebui aplicate la proiectarea oricărei organizații. Vom începe prin a aborda conceptul de criterii de proiectare (Worren, Nadler & Tushman, Stanford), care este în general considerat a fi un punct de plecare important pentru proiectarea unei organizații: o traducere a strategiei corporative și a altor factori contextuali într-un număr limitat de afirmații despre ceea ce ar trebui să realizeze proiectarea. În cazul în care criteriile de proiectare sunt legate de o organizație specifică, vom continua să analizăm principii mai generale ale unei bune proiectări. Printre altele, ne vom uita la cele mai des citate "9 teste de proiectare a organizațiilor" ale lui Goold & Campbell, precum și la "principiile de proiectare sociotehnică" ale lui Cherns. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, ne vom referi mai larg la școala de proiectare a sistemelor sociotehnice. În cele din urmă, vom analiza pe scurt teoria sistemelor stratificate (Jacques), o școală de gândire oarecum controversată care cuprinde prescripții specifice privind modul de proiectare a structurii ierarhice a organizațiilor.

Capitolul 4: Ce este nou despre nou.