Despre artă și înțelepciune: Înțelegerea lui Platon despre Techne

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Roochnik „Re-Discovering Plato, Techne and Aporia” oferă o examinare detaliată a conceptului de techne al lui Platon, inclusiv a contextului istoric și a evoluției sale. Cartea prezintă o teză radicală care sfidează interpretările convenționale ale filosofiei lui Platon, ceea ce o face o contribuție semnificativă la studiul filosofiei antice și la relevanța acesteia pentru discuțiile contemporane despre tehnologie.

⬤ Oferă o analiză clară și convingătoare a techne în Platon
⬤ include contextul istoric și transformarea termenului
⬤ sfidează interpretările convenționale ale lui Platon, oferind o perspectivă nouă
⬤ angajează cercetători proeminenți
⬤ valoroasă pentru cei interesați de contextul istoric versus modern al tehnologiei.

Este posibil ca teza radicală să nu placă tuturor, în special celor care au viziuni tradiționale asupra lui Platon; ar putea fi densă pentru cititorii care nu cunosc bine terminologia filosofică sau contextul istoric.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Of Art and Wisdom: Plato's Understanding of Techne

Conținutul cărții:

O discuție cuprinzătoare a modului în care Platon tratează techne (cunoașterea tehnică), care arată că scopul final al filosofiei platoniciene este înțelepciunea non-tehnică. Cuvântul grecesc techne, tradus de obicei prin artă, dar și prin meserie, pricepere, expertiză, cunoștințe tehnice și chiar știință, a fost decisiv în modelarea culturii noastre tehnologice. Aici, David Roochnik analizează în mod cuprinzător modul în care Platon tratează acest cuvânt crucial. Roochnik susține că înțelegerea lui Platon atât a bunătății techne, cât și a limitărilor sale severe și a nevoii de a fi completată de înțelepciunea non-tehnică, poate vorbi direct despre propriile noastre preocupări cu privire la impactul îngrijorător pe care tehnologia l-a avut asupra vieții contemporane.

Pentru majoritatea comentatorilor, techne funcționează ca un model teoretic pozitiv prin care Platon încearcă să articuleze natura cunoașterii morale. Cercetători precum Terence Irwin și Martha Nussbaum susțin că versiunea lui Platon a cunoașterii morale este structural similară cu techne. Argumentând astfel, ei îi atribuie lui Platon ceea ce Nietzsche a numit optimism teoretic, părerea că cunoștințele tehnice pot deveni un panaceu eficient pentru dilemele și contingențele dureroase ale vieții umane. Pe scurt, înțelepciunea convențională spune că, pentru Platon, cunoștințele tehnice și morale pot rezolva problemele vieții.

Analizând sistematic argumentele analogice ale lui Socrate, Roochnik arată slăbiciunea punctului de vedere convențional. Modelul de bază al acestor argumente este următorul: dacă cunoașterea morală este analogă cu techne, atunci apar dificultăți insurmontabile, iar cunoașterea morală devine imposibilă. Deoarece cunoașterea morală nu este imposibilă, ea nu poate fi analogă cu techne. Cu alte cuvinte, scopul argumentelor analogice ale lui Socrate este de a dezvălui limitele techne ca model pentru înțelepciunea pe care Socrate o caută cu atâta ardoare. Din toate motivele pe care Platon este atât de atent să le prezinte în dialogurile sale, înțelepciunea nu poate fi tehnicizată; ea nu poate deveni techne. Prin urmare, concluzionează Roochnik, Platon a scris dialoguri în loc de tratate tehnice, deoarece acestea sunt vehiculul adecvat pentru exprimarea înțelepciunii sale non-tehnice.