Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Glyn Maxwell despre poezie a primit un amestec de laude entuziaste și reacții critice. Mulți cititori apreciază abordarea ingenioasă și pătrunzătoare a lui Maxwell, care face poezia accesibilă și plăcută, subliniind importanța formei și a tradiției. Cu toate acestea, unele critici se concentrează pe problemele de lizibilitate ale cărții, în special în ultima secțiune, și pe înclinația sa conservatoare percepută. În general, deși este apreciată ca o resursă pentru poeții aspiranți, unii consideră că nu poate servi bine începătorilor din cauza complexității sale.
Avantaje:⬤ Face poezia accesibilă
⬤ stil de scriere ingenios și perspicace
⬤ plină de înțelepciune
⬤ oferă o perspectivă nouă asupra poeziei
⬤ oferă discuții valoroase despre formă și tradiție
⬤ responsabilizează cititorii
⬤ exemple utile din istoria poeziei.
Dezavantaje:⬤ Probleme de lizibilitate, în special în secțiunea finală
⬤ unii consideră că are o înclinație conservatoare
⬤ poate fi prea complexă pentru începători
⬤ nu este un manual
⬤ unele argumente sunt confuze sau greu de urmărit
⬤ unele secțiuni au lăsat cititorii cu un sentiment de frustrare.
(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
On Poetry
Conținutul cărții:
„Aceasta este o carte pentru oricine”, declară Glyn Maxwell despre On Poetry. Un ghid pentru scrierea poeziei și o apărare a acestei arte, cartea va fi apreciată în special de scriitorii și cititorii care doresc să înțeleagă de ce și cum contează tehnica poetică. Atunci când Maxwell afirmă: „Cu rima, ceea ce contează este distanța dintre rime” sau „ruperea de rând este punctuație”, el comprimă în fraze simple și memorabile o mare cantitate de înțelepciune practică.
În șapte capitole ale căror titluri ciudate și gnomice anunță singularitatea cărții - „Alb”, „Negru”, „Formă”, „Puls”, „Cimpoi”, „Spațiu” și „Timp” - poetul își explorează convingerea că cele mai bune versuri apar dintr-o armonie a minții și a corpului și că formele poetice își au originea în necesitățile umane: respirația, bătăile inimii, pasul, postura. „Sunetul formei în poezia coborâtă din cântec, modelată de respirație, este sunetul acelei creaturi care tânjește să lase o urmă. Metrul spune tic-tac. Rima spune amintire. Albul spune singur”, scrie Maxwell. Pentru a-și ilustra argumentul, el se bazează pe pietre de încercare personale precum Emily Dickinson și Robert Frost. Profesor cu experiență, Maxwell ne poartă și în lumea cursurilor de scriere creativă, unde aflăm din experiențele a patru poeți aspiranți.
„Dacă stăpânești forma, stăpânești timpul”, spune Maxwell. În acest ghid al celor mai vechi și sublime tărâmuri ale literaturii, Maxwell ne împărtășește măiestria sa.
