The Boys at Twilight: Poeme 1990 - 1995

Recenzii ale cititorilor

Cartea cuprinde o colecție de poezii ale unui poet britanic contemporan, prezentând un amestec de stiluri moderne și tradiționale cu teme inventive și pline de umor. Cartea a fost aclamată pentru calitatea sa artistică și profunzimea emoțională, însă unele critici se referă la selecția lucrărilor anterioare, care ar putea să nu reflecte evoluția autorului în timp.

Poezia este inventivă, emoționantă și plină de umor. Amestecul de argou și engleză formală se adresează cititorilor care apreciază atât stilul contemporan, cât și cel clasic. Unele poezii sunt suficient de bine lucrate pentru a inspira o adaptare muzicală.

Poemele selectate pot include lucrări anterioare care nu reprezintă pe deplin capacitatea sau dezvoltarea actuală a poetului, deoarece lucrările ulterioare ale autorului sunt mai reușite. Cititorii sunt avertizați să nu judece întreaga carte pe baza poemelor inițiale.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Boys at Twilight: Poems 1990 - 1995

Conținutul cărții:

Poemele din acest volum au fost selectate de Glyn Maxwell din TALE OF THE MAYOR'S SON (publicat în 1990, când avea douăzeci și opt de ani), OUT OF THE RAIN (pe lista scurtă pentru Premiul Whitbread) și REST FOR THE WICKED. Maxwell "este un formalist", scria Robert McIlwaine despre prima sa carte, "dar...

este un poet social anti-elitist declarat. Poemele sale extenuante și bine lucrate... provin dintr-o tradiție engleză a virtuozității tehnice cu un discurs simplu".

The Boys at Twilight prezintă, uneori în mod comic, bărbați în război, băieți la joacă, băieți crescuți, bărbați care își depășesc atribuțiile și care regresează. Alte preocupări sunt pericolele autorității și ale psihologiei mulțimii, absurditățile celebrității și ale consumerismului, eroismul celor decenți și înțelepciunea îndoielii.

Subiectele sale variază de la povestiri biblice la "Povestea oului de ciocolată", care este o lungă "descriere perfectă a obsesiei crescânde a unui tânăr plictisit pentru un nou tip de bomboane" (Adam Kirsch, New Republic). Întotdeauna în opera sa, "Maxwell știe că a vedea înăuntru nu înseamnă neapărat a vedea prin...

Virtuozitatea sa are un balast de sobrietate" (Poetry Book Society).