Devenind prieteni ai timpului: Dizabilitate, respect față de timp și ucenicie blândă

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit o majoritate covârșitoare de recenzii pozitive, evidențiindu-se în special explorarea pătrunzătoare a dizabilității, comunității, timpului și relațiilor. Mulți cititori apreciază profunzimea teologică și filosofică a autorului, luarea în considerare atentă a persoanelor cu handicap și mesajul general de impact al cărții. Cu toate acestea, o preocupare comună în rândul cititorilor este prețul ridicat al cărții, ceea ce a determinat solicitări pentru o ediție mai ieftină.

⬤ Perspective excelente asupra dizabilității, comunității și timpului
⬤ bine scrisă și frumos concepută
⬤ provoacă la reflecție și provoacă gândirea convențională
⬤ relevantă pentru diverse situații de viață
⬤ foarte recomandată de cititori.

Preț ridicat, ceea ce a determinat cereri pentru o ediție mai ieftină.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Becoming Friends of Time: Disability, Timefullness, and Gentle Discipleship

Conținutul cărții:

Timpul este esențial pentru tot ceea ce fac oamenii. Timpul structurează zilele, oferă obiective, modelează visele - și limitează viețile. Timpul pare a fi tangibil, real și progresiv, dar, în cele din urmă, timpul se dovedește a fi iluzoriu. Deși mercantil, timpul poate fi letal pentru persoanele cu handicap. Participarea deplină la societatea umană a ajuns să însemne supunerea la criteriul ceasului. Absența gândirii rapide, a vieții punctuale și a narațiunii biografice vulnerabilizează persoanele cu handicap. O viziune asupra lumii bazată pe cerințele pe care ceasul le impune vieții celor cu demență sau cu dizabilități neurologice și intelectuale profunde pare inutilă.

Și totuși, Isus vine în lume pentru a transforma timpul. Isus ne cheamă să încetinim, să ne luăm timp și să învățăm să recunoaștem ciudățenia de a trăi în timpul lui Dumnezeu. El ne cheamă să fim blânzi, răbdători, buni; să mergem încet și în timp cu cei pe care societatea dorește să îi lase în urmă.

În Becoming Friends of Time, John Swinton elaborează o teologie a timpului care ne atrage spre o perspectivă în care timpul este un dar și o chemare. Timpul nu este o marfă și nici nu trebuie să fie stăpânit. Timpul este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, dar este și un dar pe care oamenii i-l dau înapoi lui Dumnezeu.

Swinton se luptă cu întrebări critice care apar din reflecția teologică asupra timpului și a dizabilității: regândirea doctrinei pentru cei care nu Îl pot înțelege niciodată pe Isus cu intelectul lor; reimaginarea uceniciei și a vocației pentru cei care au uitat cine este Isus; reconsiderarea mântuirii pentru cei care, din cauza unei leziuni neurologice, pot fi o persoană la un moment dat și apoi pot fi altcineva într-o clipă. În cele din urmă, Swinton invită cititorul să petreacă timp cu experiențele persoanelor cu dizabilități neurologice profunde, persoane care ne pot schimba percepția asupra timpului, ne pot permite să înțelegem ritmurile fructuoase ale timpului lui Dumnezeu și ne pot ajuta să învățăm să trăim în moduri care sunt de neimaginat în limitele timpului ceasului.