Devenind prieteni ai timpului: Dizabilitate, respectarea timpului și ucenicie blândă

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte lăudată pentru explorarea pătrunzătoare a teologiei, a comunității și a experiențelor persoanelor cu dizabilități. Cititorii apreciază scriitura plină de compasiune a lui John Swinton și capacitatea sa de a contesta viziunile tradiționale asupra timpului și relațiilor. Cu toate acestea, unii recenzenți au remarcat îngrijorări cu privire la prețul cărții, dorindu-și o ediție mai accesibilă.

Cartea este considerată ca fiind excelentă, pătrunzătoare și frumos scrisă. Oferă perspective valoroase asupra dizabilității, comunității și relațiilor, ceea ce o face aplicabilă unei varietăți de situații de viață. Recenzenții îl laudă pe Swinton pentru ideile sale captivante și provocatoare, precum și pentru designul și estetica cărții.

Principalul dezavantaj menționat este prețul ridicat al cărții, pe care unii potențiali cititori îl consideră prohibitiv.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Becoming Friends of Time: Disability, Timefullness, and Gentle Discipleship

Conținutul cărții:

Timpul este esențial pentru tot ceea ce fac oamenii. Timpul structurează zilele, oferă obiective, modelează visele - și limitează viețile. Timpul pare a fi tangibil, real și progresiv, dar, în cele din urmă, timpul se dovedește a fi iluzoriu. Deși mercantil, timpul poate fi letal pentru persoanele cu handicap. Participarea deplină la societatea umană a ajuns să însemne supunerea la criteriul ceasului. Absența gândirii rapide, a vieții punctuale și a narațiunii biografice vulnerabilizează persoanele cu handicap. O viziune asupra lumii bazată pe cerințele pe care ceasul le impune vieții celor cu demență sau cu dizabilități neurologice și intelectuale profunde pare inutilă. Și totuși, Isus vine în lume pentru a transforma timpul. Isus ne cheamă să încetinim, să ne luăm timp și să învățăm să recunoaștem ciudățenia de a trăi în timpul lui Dumnezeu. El ne cheamă să fim blânzi, răbdători, buni; să mergem încet și în timp cu cei pe care societatea dorește să îi lase în urmă. În Becoming Friends of Time, John Swinton elaborează o teologie a timpului care ne atrage spre o perspectivă în care timpul este un dar și o chemare. Timpul nu este o marfă și nici nu trebuie să fie stăpânit. Timpul este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, dar este și un dar pe care oamenii i-l dau înapoi lui Dumnezeu.

Swinton se luptă cu întrebări critice care apar din reflecția teologică asupra timpului și a dizabilității: regândirea doctrinei pentru cei care nu Îl pot înțelege niciodată pe Isus cu intelectul lor; reimaginarea uceniciei și a vocației pentru cei care au uitat cine este Isus; reconsiderarea mântuirii pentru cei care, din cauza unei leziuni neurologice, pot fi o persoană la un moment dat și apoi pot fi altcineva într-o clipă. În cele din urmă, Swinton invită cititorul să petreacă timp cu experiențele persoanelor cu dizabilități neurologice profunde, persoane care ne pot schimba percepția asupra timpului, ne pot permite să înțelegem ritmurile fructuoase ale timpului lui Dumnezeu și ne pot ajuta să învățăm să trăim în moduri care sunt de neimaginat în limitele timpului ceasului.

--Stanley Hauerwas, Gilbert T. Rowe Profesor Emerit de Divinitate și Drept, Duke Divinity School.